Mihai Eminescu (1850-1889)

Nu credeam sã-nvãt a muri vrodatã;
Pururi tânãr, înfãsurat în manta-mi,
Ochii mei nãltam visãtori la steaua
Singurãtãtii.

Când deodatã tu rãsãrisi în cale-mi,
Suferintã tu, dureros de dulce...
Pân-în fund bãui voluptatea mortii
Nendurãtoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mãrii.

De-al meu propriu vis, misuit mã vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flãcãri...
Pot sã mai renviu luminos din el ca
Pasãrea Phoenix?

Piarã-mi ochii turburãtori din cale,
Vino iar în sân, nepãsare tristã;
Ca sã pot muri linistit, pe mine
Mie redã-mã!

ODA, în metru antic (1883, decembrie)
by Mihai Eminescu (January 15, 1850 - June 15,1889)

Ref.:
- http://www.gabrielditu.com/eminescu/index.asp
- http://mvlada.blogspot.ro/2012/01/mihai-eminescu.html
- http://mvlada.blogspot.com/2010/01/gabriel-ditu-romanul-din-australia.html

---