Wednesday, August 4, 2010

A Model of Learning Objectives


A Taxonomy for Learning, Teaching, and Assessing:
A Revision of Bloom's Taxonomy of Educational Objectives (2009)

Model creadet by Rex Heer, Centre for Excellence in Learning and Teaching, IOWA STATE UNIVERSITY

Ref.:
- www.celt.iastate.edu/teaching/RevisedBlooms1.html
(see figure: Mouse-over the colored block)
- Anderson, L.W. (Ed.), Krathwohl, D.R. (Ed.), Airasian, P.W., Cruikshank, K.A., Mayer, R.E., Pintrich, P.R., Raths, J., & Wittrock, M.C. (2001). A taxonomy for learning, teaching, and assessing: A revision of Bloom’s Taxonomy of Educational Objectives (Complete edition). New York: Longman.

Table 1. The cognitive processes dimension — categories, cognitive processes (and alternative names)
Table 2. The knowledge dimension — major types and subtypes


Monday, August 2, 2010

Statuile vs. Universitatea din Bucureşti

Update: 21 sept. 2011 - Istoria statuilor de la Universitate - http://media.unibuc.ro/

NOTA: sept.2011 - statuile sunt temporar "EXILATE" in Parcul Izvor (a se vedea a 4-a imagine de mai jos).

Update: 27 nov. 2010 - 40 de SCHELETE UMANE au fost descoperite în PIAŢA UNIVERSITĂŢII (http://www.gandul.info)
... până în prezent au fost descoperite 40 de schelete. Era cunoscut faptul că în zona Universităţii au fost două biserici din secolele XVI şi XVII, precum şi vestigii de la Academia Domnească de la Mănăstirea "Sfântul Sava". Şeful Secţiei de Arheologie de la Muzeul Municipiului Bucureşti, Gheorghe Mănucu
- http://www.adevarul.ro

1. Cele 4 statui de langa UB
Statuia lui Mihai Viteazul vegheaza Universitatea din Bucuresti de 146 de ani. Aceasta se afla (a treia in ordine de la vest catre est) alaturi de celelalte trei statui (statuia este un simbol al Unirii Principatelor si a fost dezvelita pe 8 noiembrie 1864):
- Spiru Haret, reformatorul invatamantului romanesc de la sfarsitul secolului al XIX-lea; statuia a fost amplasata in acest loc in anul 1936;
- Gheorghe Lazar, fondatorul primei scoli in limba romana din Bucuresti; statuia a fost asezata langa statuia lui Mihai Viteazul, in anul 1886;
- Ion Heliade Radulescu, fondatorul Academiei Romane; statuia a fost amplasata in acest loc, in anul 1881.

In aceasta perioada cele 2 statui (Mihai Viteazul si Ion Heliade Radulescu) se consolideaza deoarece, se pare ca vor fi mutate temporar in parcul Izvor: "24 iunie - Astazi a inceput mutarea statuilor din zona Universitate si pregatirea santierului viitoarei parcari subterane din zona. Lucrarile vor dura 14-16 luni iar parcarea va fi administrata in colaboarare cu constructorii." (www.gandul.info). In imaginile alaturate se vede cum trecea tramvaiul pe bulevardul de la universitate. De asemenea, din documentare am aflat ca la rondul de la universitate a fost o statuie mare a lui I. C. Bratianu: "Bratianu in Piata Universitatii", demolata dupa anul 1948. Veti avea si imagini de epoca la adresa referita.
Update: sept.2011 - statuile sunt temporar in Parcul Izvor.

Ref. 1 ptr. statuie: http://wikimapia.org/p/00/00/68/95/00_big.jpg
Ref. 2: http://wikimapia.org/p/00/00/81/64/69_big.jpg
Ref. 3: http://wikimapia.org/p/00/00/69/79/19_big.jpg

2. Universitatea din Bucureşti

- Universitatea din Bucureşti: Deviza Virtute et Sapientia la 146 de ani (www.unibuc.ro)

Despre inceput, organizare si construirea cladirii UB (Palatul Universitatii)

Universitatea îşi are originea în vechea Academie Domnească de la Mănăstirea Sfântul Sava, întemeiată cu trei secole în urmă de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. Proiectul realizării unei „Academii“ a fost aprobat de Alexandru D. Ghica în septembrie 1857, iar la scurt timp a fost pusă piatra de temelie a Universităţii. Şantierul a fost condus de Alexandru Orescu (1817-1894), unul dintre reprezentanţii clasicismului în arhitectură (rector al UB între 1885 şi 1889).

Organizare si management

La începutul secolului al 19-lea, după 1817, Mănăstirea Sfântul Sava a găzduit Colegiul Sf. Sava, prima facultate cu predare în limba română. Predarea în limba franceză a durat pentru un scurt timp în anul 1847, dar Revoluţia din 1848 a reintrodus limba română. Deoarece în vremea aceea nu exista o distincţie clară între şcoala secundară (liceu) şi facultate, acest colegiu reprezenta ambele niveluri. Universitatea a fost întemeiată ca şcoală superioară în anul 1864, la patru ani după întemeierea Universităţii Iaşi, in anul 1860, prima universitate română modernă. In anul 1864, la infiintare UB includea facultăţile de Drept, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Primul doctorat a fost acordat în 1873 de către Facultatea de Farmacie. Universitatea a cunoscut "realizari importante" între cele două războaie mondiale. Atunci s-au obtinut rezultate remarcabile datorită înaltei pregătiri a profesorilor şi numărului de studenţi (15.700), fiind una dintre cele mai mari universităţi, alături de Universitatea "Columbia" din New York, Universitatea din Paris, Universitatea din Londra şi Universitatea New York.

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat decretul de înfiinţare la 16 iulie 1864, iar Universitatea a fost dată în folosinţă completă la 14 decembrie 1869.

Universitatea a fost realizată abia după ce profesorul de drept Gheorghe Costa-Foru a petrecut şase luni în Europa pentru a cerceta cum funcţionează învăţământul superior. Pe baza examinărilor făcute, profesorul a publicat lucrarea „Studii asupra instrucţiunii publice în unele din statele cele mai înaintate ale Europei“.
Ulterior, a apărut şi Legea instrucţiunii publice din 1864, care reglementa organizarea şi desfăşurarea învăţământului în ţara noastră. Legea preciza desfiinţarea sistemului colegial şi separarea definitivă a învăţământului mediu de cel superior, prin înfiinţarea Universităţii. Era atunci cea mai înaltă instituţie de învăţământ a ţării. Încă de la 1864 s-a stabilit că Universitatea era condusă de un rector, iar facultăţile, de decani, dar şi că recrutarea cadrelor didactice se face prin concurs.
Printre marii dascăli care au activat la catedrele UB se numără Carol Davila, Victor Babeş, Spiru Haret, Gh. Ţiteica, Simion Mehedinţi, Dimitrie Onciul, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, Nicolae Titulescu, Gheorghe Mihoc.
- Personalităţi care au fost membri ai Universităţii din Bucureşti (www.unibuc.ro).
Ref.: http://www.infonews.ro/art_113111_Social-Universitatea_Bucure&

Lungul drum al construirii cladirii UB

Clădirea a fost ridicată în urma unei competiţii, în timpul căreia au fost analizate mai multe oferte. Câştigătorul acestei competiţii a adus 70 de constructori austrieci. Piatra şi marmura au fost aduse peste Dunăre de la Pesta (regiune a capitalei Ungariei, Budapesta) la Giurgiu, iar apoi cu trăsurile la Bucureşti, deoarece calea ferată dinspre Bucureşti spre Giurgiu - portul Dunării - a fost construită abia în 1869. Din cauza lipsei de resurse financiare, clădirea a fost inaugurată după doisprezece ani, în anul 1869. Clădirea de atunci avea două etaje (a se vedea imaginea de mai sus) şi era constituită numai din aripa, care se întinde până pe B-dul Carol. Faţada are un peristil cu stâlpi în stil ionic şi reliefuri realizate de Karl Storck. Din nefericire, în timpul bombardamentelor aeriene din 1944, lucrările lui Karl Storck au fost distruse. La început, edificiul găzduia şi alte instituţii, cum ar fi Senatul, Academia Română, Biblioteca Centrală, Muzeul Istoric, Şcoala de Arte ş.a. Celelalte aripi au fost cunstruite sub coordonarea lui Nicolae Ghica - Budeşti între anii 1912 - 1926. între secolul al 17 -lea şi prima decadă a secolului al 19-lea, chiar pe locul unde esta astăzi Piaţa Universităţii, se aflau clădirile şi grădina mănăstirii Sfântul Sava. Acolo a funcţionat " Şcoala înaltei Societăţi ", care a devenit în 1709 "Academia Domnească", întemeiată de Constantin Brâncuşi.

Cladirea este o constructie in stil neoclasic al arhitectului Alexandru Orescu. Constructia a inceput in anul 1857, in timpul caimacamiei lui Alexandru Ghica si a luat sfarsit abia in anul 1869, in timpul domniei lui Carol I. In acelasi an, mai precis pe 14 Decembrie 1869 a avut loc si inaugurarea cladirii UB. Clădirea a fost gândită în stil neoclasic, cu decoraţiuni şi coloane. Construirea viitorului sediu al celei mai mari universităţi din România, Universitatea Bucureşti, a început în data de 10 octombrie 1857, după planurile arhitectului Alexandru Orescu. Împodobirea exterioară a palatului a fost realizată de către Karl Storck. Acesta a întocmit în stil clasic relieful de pe frontonul central al palatului, din piatră de Rusciuc. Relieful, distrus la numai 80 de ani de la construcţia sa, în timpul bombordamentelor aeriene din 1944 (partea din mijloc, unde in prezent este cladirea Facultatii de Istorie).
Restul cladirilor (Facultatile de Litere si Filosofie, Teologie, Farmacie, Stiinte si birourile Rectoratului; actualele amfiteatre de la Facultatea de Chimie sunt denumite prin R1, R2, respectiv R3, unde "R" vine de la "Rectorat") care completeaza Palatul Universitatii au fost incepute in 1912 si terminate in 1926. Principalul responsabil de arhitectura acestora este N. Ghica-Budesti.
Anii 1934 - 1936: Construirea Palatului Facultăţii de Drept. (de langa Opera Romana ; cladirea actuala a Operei Romane a fost ridicata in 1953, dupa planurile arhitectului Octav Doicescu.)

Ref.: http://wikimapia.org/p/00/00/24/59/14_big.jpg

Cladirea UB este protejata prin lege, de aceea orice renovare sau modificare trebuie sa aiba aprobarile necesare. Imi amintesc ca prin anul 1973 cand am avut examen de admitere la Facultatea de Matematica, erau schele ridicate pe partea bulevardului unde se afla cele 4 statui. In prezent, pe partea cladirii Facultatii de Chimie se afla schele deoarece de mai multi ani (din anul 2007, se pare) se inlocuieste acoperisul. Lucrarea este aproape de sfarsit. Poate mai dureaza 1 an. O alta lucrare mare a fost consolidarea corpului de cladire al Facultatii de Chimie care a inceput in anul 1998 si s-a terminat in anul 2002. Zidurile fiind din caramida, stiu ca au fost "imbracate" cu un strat gros de beton. Cu aceasta ocazie au fost consolidate si cele 3 amfitreate mari: R1, R2, si R3. Astazi, mai multe facultati din UB le utilizeaza la admitere sau in timpul activitatilor didactice. Corpul Facultatii de Matematica si Informatica nu s-a consolidat, probabil este rezistent la cutremur (in anul 1990 am prins un cutremur cand eram chiar la etajul al IV-lea).


Sunday, August 1, 2010

Famous Inventors: Invenţii româneşti - Top 10

STEFAN ODOBLEJA (1902 - 1978) vs. NORBERT WIENER (1894 - 1964)


- STEFAN ODOBLEJA:
Stefan Odobleja, the creator of psycho cybernetics (Psychologie Consonantiste) - http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Odobleja

- Definition: Cybernetics

- The roots of cybernetic theory: "Ştefan Odobleja (1902–1978) was a Romanian scientist, one of the precursors of cybernetics. His major work, Psychologie consonantiste, first published in 1938 and 1939, in Paris, had established many of the major themes of cybernetics regarding cybernetics and systems thinking ten years before the work of Norbert Wiener was published in 1948.".
Source: Cybernetics">http://en.wikipedia.org/wiki/Cybernetics">Cybernetics

Note: "In the early 1940s John von Neumann, although better known for his work in mathematics and computer science, did contribute a unique and unusual addition to the world of cybernetics: Von Neumann cellular automata, and their logical follow up the Von Neumann Universal Constructor."

http://wvegter.hivemind.net/abacus/CyberHeroes/Odobleja.htm
"In general it is Norbert Wiener who is considered the founding father of cybernetics – he also coined the word “cybernetics” which is derived from the Greek word kybernetes (steersman). Cybernetics is a science that studies the organization, communication and control in complex systems by using circular (i.e. feedback) mechanisms. Odobleja must be considered as one of the forerunners in cybernetics as he was the first to consider the feedback system as a universal law. He considered cybernetics as originating in psychology and gave many examples of it, like in language: “The image evokes the spoken word; in its turn, the spoken word evokes the image". In the world of computers the term cybernetics refers to the control of systems by a computer through the use of continuous feedback. One of its applications is in computerized warfare where a missile is guided by computerized steering while receiving continuous feedback regarding its position in respect to its intended target which in turn affects the computerized steering mechanism again. "
Two Specialists in Cybernetics: Stefan Odobleja and Norbert Weiner. Common and Different Features. -
http://romaniansuperlatives.blogspot.com/2009/12/stefan-odobleja-creator-of-psycho.html

Ref.: www.bu.edu/wcp/Papers/Comp/CompJurc.htm
by Nicolae Jurcau,Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca

- NORBERT WIENER: The American scientist published his work that brought him the laurels of Nobel Prize - "Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine", Herman, Paris, 1948 - also published in the capital of France (like Stefan Odobleja's work!). What a coincidence!
- Norbert Wiener Invents Cybernetics: "Norbert Wiener invented the field of cybernetics, inspiring a generation of scientists to think of computer technology as a means to extend human capabilities."
Ref.: www.livinginternet.com/i/ii_wiener.htm

Anastase Dragomir (1896-1966)
Anastase Dragomir (1896-1966) - romanul care a inventat in anul 1929 scaunul ejectabil (“cabina catapultabila” ) pentru avioane.
Pe 2 aprilie 1930 Anastase Dragomir a primit,in Franta, Brevetul nr.678566 pentru "cabina catapultabila.
http://www.agir.ro/univers-ingineresc/despre_anastase_dragomir_2322.html
http://www.trilulilu.ro/alonewolf/8bc2cd4102a761
http://romaniansuperlatives.blogspot.com/2009/12/anastase-dragomir.html

Gogu CONSTANTINESCU (1881 - 1965)
Gogu CONSTANTINESCU (1881 - 1965) - A elaborat Teoria Sonicităţii (metoda de transmitere a puterii, prin unde de presiune, utilizând proprietatea de compresibilitate a lichidelor).
A inventat asfaltul si a promovat utilizarea betonului armat: A fost primul care a folosit betonul-armat în construcţia clădirilor din România - printre clădirile construite de acesta: Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanţa (Moscheea Carol I).
http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Constantinescu

http://romaniansuperlatives.blogspot.com/2009/12/gogu-constantinescu.html

Invenţii româneşti - Top 10


Famous Inventors - http://www.inventatori.ro/famous_inventors.php

- www.descopera.ro/stiinta/

10. Diorama – Grigore Antipa
Diorama este o reprezentare spatiala a unei portiuni de peisaj, in care se expun, in muzee, animale impaiate, manechine si diverse alte obiecte asemanatoare, in scopul infatisarii unui ecosistem si crearii impresiei unui peisaj real. Primul care s-a gandit la aceasta forma de incadrare a naturii in peisajul citadin a fost naturalistul Grigore Antipa, biolog, zoolog, ecolog si profesor universitar romana. El este intemeietorul Muzeului National de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele si care, pornind de la reorganizarea sa, in 1907, prezinta pentru prima oara dioramele biologice.
Acestea au reprezentat o noua etapa in evolutia si organizarea muzeelor de istorie naturala. Primele diorame prezentau viata de pe piscurile muntilor Carpati, din regiunea colinelor, din Baragan, precum si din zona inundabila a Deltei Dunarii. De asemenea, in Muzeul de Istorie Naturala exista si numeroase diorame care infatiseaza fauna din regiunile de tundra, prerie, savana sau din desertul Sahara. Datorita deosebitei prezentari, numeroase muzee europene si americane au solicitat sprijinul savantului roman pentru organizarea colectiilor lor muzeistice.


9. Tunul Basilic – Orban
Caderea Constantinopolului reprezinta numele sub care este cunoscuta cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de fortele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea, in data de 29 mai 1453. Armata bizantina numara aproximativ 7.000 de oameni, din care 2.000 erau mercenari straini. Cetatea avea circa 22.5 kilometri de ziduri fortificate, probabil cele mai puternice aflate in existeta pana atunci.. Otomanii aveau o armata uriasa, de aproximativ 80.000 – 100.000 de oameni, dar sabiile si sagetile nu erau suficiente pentru a penetra colosala cetate bizantina. Ca atare, otomanii au angajat un inginer pe nume Urban sau Orban, de origine controversata inca, dar despre a carui nationalitate romana exista destule probe.
Acesta era specialist in construirea de tunuri, arme care la acea vreme reprezentau o noutate in tehnica de lupta. Urban a constuit in premiera un tun enorm, botezat “tunul Basilic”, masurand peste opt metri lungime si circa 75 centimetri diametru, care era capabil sa lanseze un proiectil de 544 kilograme la o distanta de aproape doi kilometri. Tunul lui Urban nu avea precizie, incarcarea sa dura trei ore, ghiulele erau putine si arma s-a prabusit sub reculul propriu dupa numai sase saptamani. Cu toate acestea, instrumentul a reprezentat precursorul tunurilor perfectionate, de mare putere, proiectate ulterior, lansad pana astazi mostenirea principiului sau de functionare.

8. Cibernetica – Stefan Odobleja
Cibernetica este teoria controlului prin retroactiune. Termenul s-a raspandit mai ales in legatura cu sistemele digitale, dar domeniul este mult mai larg: cibernetica se ocupa de modul in care un sistem (digital, mecanic, biologic) prelucreaza informatiile si reactioneaza la acestea; tot cibernetica se intereseaza de modul in care sistemele se modifica sau permit modificari pentru a-si optimiza actiunile.. Medicul Stefan Odobleja, creatorul psihociberneticii si parintele ciberneticii generalizate, publica in 1929 studiul “Metoda de transonanta toracica” in care enunta pentru prima oara legea reversibilitatii.
Odata cu participarea la la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937), anunta aparitia operei sale capitale “Psihologia consonatista”, lucrare prin care face publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si demonstreaza caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Modelul cibernetic, pornind de la observatii, intuitie si ratiune, creat de Odobleja in 1938 - 1939, dar vehiculat zece ani mai tarziu in literatura americana si apoi in cea europeana, a fost utilizat si aplicat intr-o varietate de domenii. Incepand din anul 1972, Stefan Odobleja si-a studiile teoriei conform careia originea ciberneticii se afla in psihologie.

7. Pila Karpen – Nicolae Vasilescu-Karpen
O pila electrica, de productie romaneasca, furnizeaza energie de 56 de ani, fara intrerupere. Inventatorul minunii, Nicolae Vasilescu-Karpen, om de stiinta, inginer, fizician si inventator a declarat, cu o jumatate de secol in urma, ca ea va functiona vesnic. In Muzeul National Tehnic "Dimitrie Leonida" din Bucuresti exista un obiect de patrimoniu care sta intr-un seif metalic blindat, chiar in biroul directorului muzeului. Este vorba despre "Pila termoelectrica cu temperatura uniforma", cunoscuta sub numele de "Pila lui Karpen", realizata in 1950. Aparatul este, de fapt, un perpetuum mobile, adica un dispozitiv care genereaza energie la nesfarsit fara interventie din exterior.
Desi ar fi trebuit sa se opreasca de multe decenii, "Pila lui Karpen" se incapataneaza sa functioneze, asa cum a prevazut inventatorul ei. Construirea unui perpetuum mobile a fost visul de secole al omenirii. Un aparat care sa se miste la nesfarsit, fara sa primeasca impulsuri exterioare, ar rezolva definitiv setea de energie a civilizatiei actuale. In epoca moderna insa, acest vis a fost abandonat pe considerentul ca ar fi o utopie. Cei ce au continuat totusi sa caute solutia, au fost marginalizati, lumea oamenilor de stiinta considerandu-i nebuni. Perpetuum mobile nu poate exista.. Cu toate acestea, un fizician roman s-a incapatanat sa-l construiasca. Si se pare ca a reusit. Nicolae Vasilescu-Karpen a inceput sa lucreze la teoria unei pile electrice care sa genereze energie la nesfarsit inca inainte de Primul Razboi Mondial. "Pila" a fost brevetata in 1922. Era vorba, in fapt, despre doua pile electrice legate in serie, care pun in miscare un minimotor galvanometric. Acesta, la randul sau, misca o paleta conectata la un intrerupator. La fiecare jumatate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumatate de rotatie sa-l inchida. Timpul de rotatie a elicei era calculat in asa fel incat pilele sa aiba timp de reincarcare, respectiv pentru refacerea polaritatii in perioada cat circuitul este deschis. O astfel de pila de proportii ar putea alimenta o nava spatiala.

6. Scaunul ejectabil – Anastase Dragomir
Daca la sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX, multi entuziasti ai aviatiei erau preocupati de constructia avioanelor si de pilotarea acestora, un tanar pe nume Anastase Dragomir si-a concentrat atentia pe siguranta aparatelor de zbor si mai ales a pasagerilor de la bordul lor. Anastase Dragomir era pasionat, ca multi dintre tinerii acelei perioade, de problemele aviatiei. A plecat in Franta, unde a lucrat la mai multe uzine de avioane. Aici si-a perfectionat propriul sau sistem pentru salvarea pilotilor si a pasagerilor in caz de accidente. La 3 noiembrie 1928, a inregistrat, in Franta, cererea de brevet “Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne” si a obtinut Brevetul nr. 678566 din 2 aprilie 1930 pentru “cabina catapultabila”.
Aceasta inventie era “un nou sistem de parasutare din aparatele de locomotie aeriana, fiecare pasager avand o parasuta proprie care permite, in momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel incat parasuta, impreuna cu pasagerul insalat pe scaun, sa treaca printr-o deschizatura a podelei”. Brevetul prevedea ca acest ansamblu de celula-parasuta sa aiba mai multe comenzi, menvrabile de catre pilot. In 1950, Anastase Dragomir a obtinut un nou brevet, romanesc, cu nr. 40658, pentru “celula parasutata”, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

5. Stiloul – Petrache Poenaru
In anul 1821, braileanul Petrache Poenaru, pandur, creator al steagului Romaniei moderne, inginer, matematician, inventator si membru titular al Academiei Romane din 1870, a fost secretarul lui Tudor Vladimirescu in timpul revolutiei. Aceasta era o functie publica, activitatea lui fiind legata de pana si calimara. Poate ca si de aici i-a venit ideea conceperii primului stilou din lume. Desi dupa infrangerea lui Tudor Vladimirescu pandurii erau vanati si decapitati, Petrache Poenaru scapa, iar in 1826 primeste o bursa franceza si isi completeaza studiile la Ecole Polytechnique din Paris.
In 1827, la data de 25 mai, obtine Brevetul francez 3208 pentru "plume portable sans fin, qui s'alimente elle-même avec de l'encre" (condei portaret fara sfarsit, alimentandu-se el insusi cu cerneala). Aceasta inventie a revolutionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind la crearea unui obiect folosit si in prezent de milioane de oameni.. Tocul cu rezervor al lui Poenaru elimina zgarieturile de pe hartie si scurgerile nedorite de cerneala si propunea solutii pentru imbunatatirea partilor componente spre a asigura un debit constant de cerneala, precum si posibilitatea inlocuirii unor piese.

4. Vaccinul antiholeric – Ioan Cantacuzino
Ioan Cantacuzino, academician, medic, microbiolog, profesor universitar roman, fondator al scolii romanesti de imunologie si patologie experimentala, a desfasurat o bogata activitate de cercetare privind vibronul holeric si vaccinarea antiholerica. Pe baza cercetarilor desfasurate in aceasta directie, medicul a pus la punct o metoda de vaccinare antiholerica, numita “Metoda Cantacuzino”, folosita si astazi in tarile unde se mai semnaleaza cazuri de holera.. Implicandu-se in studiul holerei, tifosului exantematic si tuberculozei, aduce contributii remarcabile. A creat notiunea de imunitate prin contact.
In campania din 1913 a condus prima vaccinare antiholerica masiva in focarele infectioase, cunoscuta in stiinta ca „Marea experienta romaneasca", care a salvat multe mii de vieti, si a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera. In primul Razboi Mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic. Creeaza o serie de lucrari ca: descoperirea imunitatii celulare si umorale, sensibilitatea si lipsa de imunitate a organismului fata de scarlatina, studii cu renume mondial asupra holerei si vaccinoterapiei. Introduce vaccinul lui Calmette, iar în 1912 creeaza vaccinul antitific.

3. Gerovital – Ana Aslan
Medic roman specialist in gerontologie, academician din 1974 si director al Institutului National de Geriatrie si Gerontologie, Ana Aslan a evidentiat importanta procainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta, aplicand-o pe scara larga in clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost preparat in anul 1952 si brevetat in peste 30 de tari. In acelasi an ia fiinta Institutul National de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan”, primul institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare.
„Ana Aslan” are, anual, mii de pacienti. Efectele terapiei Aslan asupra imbatranirii au convins inca de la inceput, aducand institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor “Aslan” a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgand, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu cu “Gerovital”.

2. Avionul cu Reactie – Henri Coanda
In Octombrie 1910, Marele Palat de pe Champs-Elisee, Paris, a gazduit cea de-a doua editie a Expozitiei Internationale de Aeronautica. Au fost expuse cele mai noi piese de aviatie. Cea mai interesanta masinarie, care a atras atentia multora, a fost un avion rosu, fara elice, pe a carui placuta metalica din scria: COANDA-1910. Acest avion trezit interesul atentia oamenilor nu numai pentru ca nu avea elice, ci si pentru ca era total diferit fata de ceea ce numeau ei pana atunci "avion". Masinaria avea doua aripi duble si un singur loc, o anvergura de 10,3 m, lungimea de 12,5 m, greutatea de 420 kg si o forta a propulsiei de 220 kg. Cea mai interesanta parte din avionul lui Coanda era sistemul de propulsie,o adevarata revolutie in constructia de motoare de avioane, care avea sa constituie solutia viitorului.
Motorul cu reactie, inventat si construit pentru prima oara de catre Henri Coanda era compus dintr-un motor-piston cu patru cilindri, racit cu apa si dezvolta 50 de cai-putere la 1000 de rotatii pe minut. Acest motor-piston era conectat la o tija care rotea multiplicatorul de rotatii; miscarea era transmisa compresorului care castiga o rotatie de 4000 de rotatii pe minut. Forta de propulsie era de 220 kgf, mult mai mare decat daca motorul-piston era conectat la o elice. Multi vizitatori ai expozitiei au fost suspiciosi privind decolarea avionului, pana la o demonstratie accidentala a lui Coanda, cand, dorind doar sa verifice motorul, avionul a inceput sa merga din ce in ce mai repede, pana si-a luat zborul. Impresionat de flacarile produse de motor si ingrijorat de faptul ca nu mai pilotase un avion pana atunci, ci doar planoare, Henry a pierdut controlul masinariei, care a pierdut din inaltime si viteza pana cand a aterizat fortat. Aceasta incercare a constituit primul zbor cu un avion echipat cu un motor cu reactie. Astfel, cu 30 de ani inainte de Heinkel, Campini si Whittle, Coanda a construit si a zburat cu primul avion cu reactie.

1. Injectia cu insulina – Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu, profesor de psihologie al Universitatii de Medicina si Farmacie din Bucuresti, este cel care a descoperit pentru prima oara, in 1921, insulina, hormonul secretat de pancreas, care regleaza metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor si mineralelor din organism. Paulescu este cel care a demonstrat eficienta acestei substante in reducerea hiperglicemiei si care a folosit insulina in tratarea diabetului. Descoperirea sa a salvat milioane de vieti.
Enciclopediile ii prezinta insa, la acest capitol, pe doi “eroi canadieni” Frederick Banting si Charles Best care, in 1922, aveau sa primeasca Premiul Nobel, in dauna lui Paulescu. Cei 30 de ani de munca si staruinta in laborator ai profesorului au fost furati de cei doi tineri canadieni, care luasera cunostinta de munca romanului din publicatiile vremii. In baza articolelor acestuia, ei au reusit sa izolelze insulina si sa o foloseasca in tratarea unui pacient. Cu 8 luni inainte, Paulescu publicase intr-o revista de specialitate belgiana rezultatele cercetarilor sale sub titlul “Recherches sur le rôle du pancréas dans l’assimilation nutritive”. Doar ca n-o numise insulina, ci pancreina. In 1916, pe cand se afla in stadiul final al cercetarii, trupele germane ocupasera Bucurestiul. A trebuit sa-si amane anuntarea rezultatelor definitive.

Facts: Alte inventii romanesti importante
· 1858 - Bucuresti - primul oras din lume iluminat cu petrol si prima rafinare a petrolului
· 1880 - Dumitru Vasescu - construieste automobilul cu motor cu aburi
· 1886 - Alexandru Ciurcu - construieste prima ambarcatiune cu reactie
· 1895 - D. Hurmuzescu - descopera electroscopul
· 1904 - Emil Racovita - fondatorul biospeologiei
· 1906, 18.03 - Traian Vuia - avionul cu tren de aterizare pe roti cu pneuri; cu “Vuia I” acesta reuseste prima decolare fara sa foloseasca nici un mijloc ajutator, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie)
· 1906 - A.A. Beldiman - aparatul hidraulic cu dalta de percutie pentru sondaje adanci
· 1910 - Tache Brumarescu - masina de taiat sulf
· 1918 - Gogu Constantinescu - intemeiaza o noua stiinta: sonicitatea
· 1920 - Gheorghe Botezatu - a calculat traiectoriile posibile Pamant - Luna, folosite la pregatirea programelor “Apollo” (al caror parinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost si seful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Luna
· 1921 - Aurel Persu - automobilul fara diferential, cu motor în spate (de forma “picaturii de apa”)
· 1962 - Ion Agarbiceanu - primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiatie infrarosie
- http://www.inventatori.ro/

========
Tradiţie în inventică
Ref.: - http://www.inventatori.ro/viewlink.php?id=162

De-a lungul timpului, o serie de invenţii au purtat semnătura oamenilor de ştiinţă români.

# Fizicianul Ion Agârbiceanu realiza, în 1962, primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiaţie infraroşie.

# În 1934, Ion Basgan revoluţiona tehnica forajului, prin metoda extracţiei petrolului cu aplicarea sonicităţii, aplicată în SUA de marile companii petroliere.

# Numele lui Lazăr Edeleanu se leagă de inventarea, în 1908, a unui nou procedeu de rafinare a ţiţeiului - "Procedeul Edeleanu".

# George Constantinescu a inventat o nouă ştiinţă - Sonicitatea - şi un dispozitiv ce permite mitralierelor să tragă printre palele elicelor, rămas ca standard, sub titlul de "Constantinescu fire control".

# În 1910, Henri Coandă devenea pionierul aviaţiei cu reacţie.

# Inventatorul Anastase Dragomir construieşte şi experimentează, în 1929, cabina catapultată, idee preluată la realizarea scaunului ejectabil de pe supersonice.

# Traian Vuia este autorul primelor aparate de zbor cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi tren de aterizare.

# În 1922, Gheorghe Botezatu construia cel mai perfecţionat elicopter al epocii (modelul "GB-5") şi a calculat distanţa Pământ-Lună. Calculele sale au fost consultate la pregătirea programului american de cercetare a spaţiului cosmic - APOLLO.

# Medicul Ioan Cantacuzino (1863-1934) a inventat o metodă de vaccinare antiholerică (numita "Metoda Cantacuzino"), folosită şi astăzi.

# Nicolae Paulescu descoperă, în 1921, insulina.

# Ana Aslan este inventatoarea medicamentelor anti-îmbătrânire (GEROVITAL H3, ASLAVITAL), brevetate în peste 30 de ţări.

# În 1907, Augustin Maior fundamenta, în premieră mondială, telefonia multiplă.

# Petrache Poenaru a revoluţionat instrumentele de scris, inventând, în 1827, a primului stilou.

# Chimistul Nicolae Teclu a inventat, în 1900, becul de laborator, cu reglare a curentului de aer si gaz. "Becul Teclu" este folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume.

[Alte informatii - LINK]