Participare in comisia de doctorat.
Extrase din referatul asupra tezei de doctorat "
Contribuţii privind cercetări teoretice şi implementare software a hărţilor virtuale în arheologia sistemică" elaborată de dl. Lector Drd. DOMŞA OVIDIU,
Universitatea "1 Decembrie 1918" Alba Iulia.
EXTRAS.
Subsemnatul Conf. Dr. VLADA MARIN la Universitatea din Bucureşti, numit în Comisia de doctorat pentru examinarea şi susţinerea publică a tezei d-lui Lector drd. DOMŞA OVIDIU, prin Ordinul Rectorului Universităţii “1 Decembrie 1918” Alba Iulia, nr. 3824/484 din 31.03.2010, în urma studierii şi examinării tezei menţionate am constatat ceea ce urmează în continuare.
Conţinutul tezei se încadrează în domeniul de doctorat “Istorie” din domeniul fundamental “Ştiinţe umaniste ”, subdomeniul fiind “Arheologie sistemică” şi în direcţia elaborarii de aplicaţii interdisciplinare privind implementarea de produse software pentru modelare, stocare, procesare, reprezentare în universuri si resurse virtuale. Pe lângă restricţiile ştiinţifice şi de limbaj impuse de ştiinţa istorie, teza concepe, elaborează şi implementează metode, tehnici şi proceduri specifice bazelor de date, tehnologiilor web, limbajelor de programare, graficii pe calculator, prelucrării imaginilor, precum şi realităţii virtuale în conexiune cu grafica interactivă. Tematica tezei utilizează fundamente şi cercetări recente privind utilizarea de concepte şi tehnologii moderne pentru modelarea, reprezentarea şi procesarea informaţiilor şi cunoştinţelor în beneficiul arheologiei, prin utilizarea metodelor, tehnicilor şi tehnologiilor oferite de matematică, informatică si tehnologia informaţiei şi comunicaţiei.
INTRODUCERE ŞI ARGUMENTE
“Dezvoltarea societăţii omeneşti se realizează prin cunoaştere şi învăţare” (Vlada şi Ţugui, International Conference on Virtual Learning-ICVL 2006). Cunoaşterea şi învăţarea sunt deziderate primordiale şi nobile ale tuturor oamenilor pe întreg parcursul vieţii lor. Un rol important în acest demers îl au oamenii de ştiinţă. Ştiinţele sunt modele şi reprezentări virtuale ale cunoaşterii. Astăzi, ştiinţele constituie un tezaur al umanităţii printr-un ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gândire. Omul de ştiinţă are obligaţia şi conştiinţa dezvoltării, păstrării şi transmiterii generaţiilor viitoare a acestui ansamblu de cunoştinţe dintr-un anumit domeniu al cunoaşterii. Toate acestea sunt într-o evoluţie continuă. "Learning is evolution of knowledge over time" (Roger E Bohn, 1994). În timp, apar mereu metode, tehnici, teorii, invenţii, produse, tehnologii etc. ce ajută la dezvoltarea cunoşterii, dar care unele pot dovedi că se infirmă unele teorii, sau din contră, că se pot naşte ştiinţe noi. De exemplu, Informatica (Computer science-Ştiinţa calculatoarelor) a luat fiinţă ca ştiinţă după mijlocul secolului XX (apariţia calculatorului electronic-1945 şi a microprocesorului-1975) şi prin efortul comun al oamenilor de ştiinţă, cercetătorilor şi inginerilor, şi a utilizării şi aplicării diverselor teorii, metode, tehnici din matematică (limbaje formale, teoria algoritmilor, teoria grafurilor, logica matematică etc.), cibernetica (teoria sistemelor), electronică şi microelectronică etc. Astăzi, Informatica este una din cele 4 ştiinţe exacte: matematică, fizică, chimia şi informatică. Aceste ştiinţe exacte sunt importante în dezvoltarea cunoaşterii, deoarece la baza investigaţiilor şi studiilor, au metode ştiinţifice, observaţia, experimentul, raţionamentul, gândirea ştiinţifică şi cea algoritmică. Grigore C. Moisil (1906-1973) spunea că “Tot ce e gândire corectă, e matematică sau modelare matematică”. La începutul anilor 1970, sub conducerea lui Gr. C. Moisil, Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti a organizat cursuri, cicluri de lecţii şi conferinţe pentru matematicieni, ingineri şi economişti, iar ulterior pentru istorici, lingvişti, arheologi, artişti plastici, muzicieni. Prin apariţia calculatorului, şi-a dat seama de aplicaţiile matematicii în economie, în ştiinţele umaniste, în istorie, arheologie, muzică, în grafică, în medicină şi biologie. Entuziasmul din acei ani privind utilizarea calculatorului în multe domenii de activitate, s-a regăsit după anul 1990 când au apărut şi s-au dezvoltat tehnologiile informaţiei şi comunicaţiei şi au apărut sistemul Internet şi tehnologiile Web. Modelele şi teoriilor acestor ştiinţe sunt preluate de celelalte ştiinţe. În timp, s-a dovedit că pluridisciplinaritatea va conduce la elucidarea diverselor enigme sau probleme nerezolvate şi la apariţia de noi teorii. De asemenea, şi în domeniul istoriei sunt multe enigme şi multe informaţii nedovedite. Poate prin utilizarea tehnologiilor oferite de calculator şi de inteligenţa artificială, de realitatea virtuală şi de invenţii ale tuturor ştiinţelor, să se reuşească rezolvarea celor mai importante enigme ale istoriei. “Existenţa şi identitatea lui Negru Vodă sunt sortite se pare să ramână o enigmă a istoriei românilor. Ea angajează şi momentul întemeierii Tării Româneşti” (Neagu Djuvara). Probabil că putem afirma că dacă Negru Vodă nu ar fi existat, nu am fi existat nici noi astăzi. Pe de altă parte, dacă nu s-ar fi inventat cifra 0 (zero), Matematica nu ar fi existat, şi împreună cu ea nici celelalte ştiinţe. Dacă Matematica nu ar fi fost, “nimic nu ar fi fost”: nici roata şi nici calculatorul, nici tiparul şi nici telefonul, nici Informatica şi nici Cibernetica. Dar, faţă de toate aceste entităţi materiale şi virtuale inventate de om, Matematica îl ajută pe om să gândească toată viaţa, să creeze şi să-şi imagineze, să iubească natura şi pe semenii săi, să fie emotiv şi curajos, să fie consecvent şi ordonat, să viseze şi să fie fericit. În acelaşi timp, putem spune cu convingere şi argumente, că Istoria contribuie la înţelegerea evoluţiei cunoaşterii şi a omului pe pământ, la imaginaţie şi inovaţie pentru a construi viitorul, şi nu numai pentru a studia trecutul. Toate acestea nu se pot întampla dacă nu ar fi existat o solidaritate a oamenilor de ştiinţă, dacă nu ar fi avut loc democratizarea ştiinţei aşa cum spunea acum 100 de ani A. D. Xenopol. În scrierile sale acesta remarcă faptul că pentru descoperirile ştiinţifice din toate domeniile, cel mai dificil lucru este înţelegerea fenomenolor şi proceselor. Mai recent, Alvin Toffler în lucrarea “Al treilea val” (1995), avertizează că analfabeţii de mâine nu vor fi cei care nu vor şti să citească sau scrie, ci cei care nu pot înţelege conceptele şi termenii viitorului. De altfel, Gr. C. Miosil spunea prin anul 1970 că “Foarte curând oamenii se vor împărţi în două categorii: oameni bătrâni şi oameni care ştiu să lucreze la calculator”. Daniel Pink (2006) în lucrarea “A Whole New Mind: Why Right-Brainers Will Rule the Future” consideră secolul XXI ca fiind al IV-a val, perioada conceptelor (concept workers).
Despre caracterul ştiinţific al istorie, Alexandru D. Xenopol (1847-1920) - academician, economist, filosof, istoric, pedagog, sociolog şi scriitor român, spune că ştiinţele istorice se referă şi la fenomene materiale şi la cele spirituale. El nu o consideră o ştiinţă particulară oarecare, precum fizica, chimia sau psihologia, ci un mod de concepţie a lumii, modul succesiv, în opoziţie cu modul coexistent. Istoria se îndeletniceşte astfel cu fenomenele care sunt ceea ce sunt prin cursul timpului şi acestea se referă şi la societate şi la natură şi la spirit şi la lumea materială. “În vremurile noastre nu se mai poate cugeta într-un chip singuratic. Munca ştiinţifică a căpătat un caracter colectiv. Descoperirea adevărului nu mai este ceva privilegiat, ci este produsul silinţei numeroşilor învăţaţi care, cu toţii împreună, şi ajutându-se unii pe alţii, contribuie a o face să strălucească în ochii întregii omeniri”. A.D. Xenoplol (Principiile fundamentale ale istoriei, 1899, Sursa:Unibuc Classica - Biblioteca Virtuală de istorie, http://www.unibuc.ro/CLASSICA/Xenopol-PFI/cuprins.htm).
“Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicii concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii. Reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa, nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau întotdeauna împăcate, ci şi în filosofarea lor“. Grigore C. Moisil
STUCTURA TEZEI
Teza este constituită dintr-o introducere, 10 capitole, anexe şi bibliografie. Capitolele sunt organizate în secţiuni ce prezintă în detalii toate argumentele ştiinţifice şi demonstrative privind subiectele abordate şi cercetate.
...
Autorul reuşeşte să implementeze in aplicaţie concepte şi metode moderne, utilizând tehnologii şi limbaje de programare actuale: tehnologii oferite de platforma Microsoft .NET şi limbajul C#; limbajele PHP şi Javascript cu suport MySQL pentru baze de date de tip SQL. Menţionăm cu deosebire capacitatea autorului de a concepe şi implementa aplicaţia conform standardelor şi principiilor elaborării produselor software. Folosind programarea vizuală, utilizează diferite tehnici de interacţiune ce generează scenariul grafic şi modelul grafic. De asemenea, autorul utilizează tehnica agenţilor software şi programarea orientată obiect în vederea obţinerii unei aplicaţii ce permite utilizarea unor soluţii hardware şi software complexe pentru crearea, administrarea, actualizarea, vizualizarea şi căutarea informațiilor în cadrul hărţilor virtuale.
... CONCLUZII
Teza de doctorat este elaborată şi redactată clar, îngrijit şi concis. Autorul face dovada unor cunoştinţe aprofundate privind modelarea şi reprezentarea datelor, teoria limbajelor de programare, programarea orientată spre obiecte, grafică pe calculator, teoria agenţilor, precum şi dovada cunoaşterii unor variate tehnici de programare şi structuri de date. Teza analizată este una interdisciplinară şi reliefează faptul că autorul este un cercetător cu o bogată cultură de specialitate în domenii cum ar fi programarea orientată spre obiecte, grafică pe calculator, modelarea spaţiului virtual, tehnologii Web, platforma .NET şi limbajul C#, tehnologii Web, limbajele PHP şi MySQL. Domeniul abordat este unul dificil, caracterizat prin metode şi tehnologii extrem de complexe având în vedere procese ale modelării, procesării, reprezentării şi gestionării informaţiilor hărţilor virtuale din arheologie. Autorul reuşeşte să dea o imagine corectă şi coerentă domeniului, propunând noi abordări şi noi aplicaţii, utilizând tehnologiile moderne de modelare şi reprezentare. Rezultatele originale sunt prezente în aproape toate capitolele, evidenţiind capacitatea autorului de a fi creator şi specialist într-un domeniu nou, dinamic, complex şi dificil. Unele din aceste rezultate au fost deja publicate în publicaţii de specialitate. De asemenea, o menţionare specială este faptul că autorul a elaborat o teză interdisciplinara în beneficiul arheologiei, ce se încadrează în domeniul realităţii virtuale, alături de teza de doctorat “Modelarea spaţiului în universuri virtuale” elaborată în anul 2004 de dl.
Popovici Dorin Mircea de la
Universitatea “Ovidius” Constanţa. Aceasta utilizează hărţile cognitive Fuzzy în a asigura o anumită coerenţă comportamentală în spaţiul virtual pentru agenţi şi avataruri.
... 7 aprilie 2010 M. Vlada
Consorţiul Universitaria
