Robotul real

OMUL vs. MAȘINĂ

Robotica (robotics) a fost visul mai multor oameni din cele mai vechi timpuri, sub diverse forme: masini care sa efectueze operatii realizate de om sau operatii pe care omul nu le poate realiza, masini care sa gandeasca la fel ca omul (Ștefan Odobleja), masini inteligente (omul a fost invins la șah de un calculator  - 1998), masini care sa se apropie de comportamentul inteligent al omului  etc.

Prin anul 1950 niste cercetatori scotieni visatori treceau oceanul in America, tocmai pentru a-si implini visurile ! In acea perioada Turing definea "testul lui Turing" de testare a inteligentei unui computer. Apare Inteligenta artifiala (AI)!

"Along with concurrent discoveries in neurobiology, information theory and cybernetics, this led researchers to consider the possibility of building an electronic brain. Turing proposed changing the question from whether a machine was intelligent, to "whether or not it is possible for machinery to show intelligent behaviour".

Robotics vs. Computer intelligence: "Artificial Intelligence (AI) is a computer system able to perform tasks that ordinarily require human intelligence... Many of these artificial intelligence systems are powered by machine learning, some of them are powered by deep learning and some of them are powered by very boring things like rules."

• 1495, Leonardo da Vinci, Designs for a humanoid robot (name - Mechanical Knight) 
• 1930, Westinghouse Electric Corporation, 1930s Humanoid robot exhibited at the 1939 and 1940 World's Fairs (name - Elektro) 
• 1961, George Devol, First installed industrial robot (name - Unimate) 
• 1973,KUKA Robot Group, First industrial robot with six electromechanically driven axes (name - Famulus) 
• 1975, Victor Scheinman, Programmable universal manipulation arm, a Unimation product (name - PUMA) 
• 1980-1990, Japan Project for intelligence computer (future developments in artificial intelligence, expert systems) (Fifth Generation Project, https://en.wikipedia.org/wiki/Fifth_generation_computer) 

DEMO: https://www.facebook.com/sorsricerche/videos/206009477262537 by Boston Dynamics (https://www.sorsricerche.com/?fbclid=IwAR0q5cSSYmivamg0JmcLuH4yYVgqkqWAR1t3pLL5MWjQtNItZsmAPFI_3_s)

---

Fundația „Ștefan Odobleja”

În luna ianuarie 2020, din inițiativa DIS - Divizia de Istoria Ştiinţei a CRIFST, în colaborare cu Fundația „Ștefan Odobleja” din Drobeta-Turnu Severin – președinte ing. Ștefan Odobleja jr., fiul savantului, s-a convenit o colaborare pentru conceperea și elaborarea site-ului dedicat marelui savant. Discuția despre această inițiativă a avut loc în 11-13 octombrie 2019 cu ocazia participării la Simpozionul Internațional Ștefan Odobleja – “80 de ani de la apariția lucrării Psychologie Consonnantiste, 1938-1939” (http://c3.cniv.ro/?q=2019/odobleja-2019) – unde a participat și acad. ALEXANDRU SURDU, ocazie cu care s-au lansate volumele I și II din Istoria Informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact (coord. Marin Vlada, membru titular CRIFST/DIS), aflate în Biblioteca CRIFT (https://www.crifst.ro/biblioteca/autori/marin-vlada). Fundația „Ștefan Odobleja” din Drobeta-Turnu Severin a fost înființată în anul 1999 de către ing. Ștefan Odobleja jr., fiul savantului dr. Ștefan Odobleja – medic militar, inventatorul Ciberneticii, precursor al Inteligenței artificiale și al Informaticii (Odo – înseamnă drum, circuit, în limba veche greacă) - https://odobleja.ro/.

Cu adâncă recunoștință față de întreaga viață a tatălui său – membru post-mortem al Academiei Române (din anul 1990), ce a fost prea mult nedreptățit în timpul vieții și, care s-a luptat îndârjit pentru recunoașterea creației sale, ing. Ștefan Odobleja jr. și-a propus: să publice integral opera savantului; să organizeze dezbateri, simpozioane, congrese pe teme de teorie cibernetică odoblejiană, socio-psihologie, medicină, gândire umană-creierul informațional, literatură etc.; să restaureze Casa memoorială „Ștefan Odobleja” din comuna Livezile, județul Mehedinți; să înființeze o Universitate de vară după concepția savantului; să organizeze și să sprijine organizarea de cursuri de perfecționare a specialiștilor în țară și în străinătate; editarea unor publicații, materiale documentare de specialitate, precum și de a efectua schimburi de publicații cu asociații similare din țară și străinătate; copierea fondului „Ștefan Odobleja” din Arhivele Statului și sortat pe discipline etc.

 “Odobleja milita pentru modelarea comportamentelor organismului uman pentru a ajunge la modele în rezonanță cu gândirea omului, cu gândirea naturală. Sub aceste aspecte, „Psihologia consonantistă“ a fost și este o lucrare fundamentală, de bază, a științelor, de rezonanță și consonanță a științelor, o comoară a gândirii creative românești, de vreme ce teoria modelării a fost utilizată în știință și în aplicații practice, în cibernetică în primul rând, căci aceasta are la temelie teoria modelelor rezonante” Acad. Alexandru Surdu, Simpozionul “Ștefan Odobleja”, ediția din anul 2018.

 

Detalii: Fundația „Ștefan Odobleja” - http://c3.cniv.ro/?q=2020/site-so , https://www.edumanager.ro/a-fost-elaborat-site-ul-fundatiei-stefan-odobleja-drobeta-turnu-severin/

---

Statistică și Informatică

Marin Vlada, Statistică și Informatică pentru Chimie medicală și farmaceutică. Concepte, metode, tehnologii, software și aplicații, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017

https://ro.scribd.com/document/469691277/Marin-Vlada-Statistic%C4%83-Informatic%C4%83

Marin Vlada Statistică & Informatică by Marin Vlada on Scribd

Gazeta Matematică - 125 de ani de apariție neîntreruptă

Gazeta Matematică - 125 de ani de apariție neîntreruptă by Prof. Olimpia Iorga-Popescu

1. Gazeta matematică și testarea podului de la Cernavodă

În ziua de 14 septembrie 1895, 15 locomotive șuierȃnd și în mare viteză inaugurau Podul Carol I, de la Cernavodă, în timp ce ing. Anghel Saligny – cu studii inginerești la Paris, și echipa sa de ingineri erau sub pod, iar a doua zi, pe 15 septembrie, sub conducerea acelei echipe, apărea primul număr al revistei Gazetei Matematice, la fel de “durabilă” ca și podul pe care ei îl construiseră. De atunci, cu sacrificii și muncă dezinteresată, deoarece colaboratorii niciodată nu au fost plătiți, Gazeta Matematică a apărut lună de lună, timp de 125 de ani, dovedindu-se printre cele mai longevive din lume. De-a lungul anilor, în cei 125 de ani de la apariție Gazeta Matematică, aceasta a fost de un real folos atât elevilor, cât și profesorilor de matematică, în activitatea lor de predare a matematicii.

2. Inițiativa inginerilor pentru a sprijini pregătirea matematică a elevilor

O parte din inginerii care lucrau la podul de la Cernavodă, analizȃnd rezultatele slabe de examenul de admitere de la Școala Națională de Poduri și Șosele (viitoarea Universitate Politehnică din București -UPB, de astăzi), din anul 1894, la care cel mai bun candidat obținuse 15,50 puncte (din 20 posibile), au ajuns la concluzia că o revistă de matematici elementare ar putea sprijini pregătirea matematică a elevilor din liceele romȃnești.

   

Gazeta Matematică – primul număr, Anul I, septembrie 1895, București 

Mai apăruseră unele reviste, precum Recreații stiințifice, la Iași, sau Revista Scoalei, la Craiova, dar își încetaseră apariția. Inginerii Ion Ionescu, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihai Roco și Ion Zotu, continuȃnd discuția în casa din str. Manea Brutaru nr 14, din Bucuresti, au ajuns la concluzia că, pentru ca revista să se poată susține și să poată fi distribuită în licee, fiecare dintre ei trebuie să contribuie lunar cu cȃte 20 lei aur. Ulterior, au mai găsit încă 5 ingineri, unii licențiați și în matematici, astfel că fiecare a contribuit, la apariția revistei, cu cȃte 15,50 lei aur, lunar. Munca în redacție s-a convenit să se facă gratuit de către membrii fondatori. Prahovenii se pot mândri că între acești zece membri fondatori, doi sunt din judetul Prahova. Andrei Ioachimescu, inginer și matematician, cu studii la Sorbona, la Paris, nepotul ctitorului bisericii, Sfȃntul Vasile, din Ploiești (înmormȃntat la cimitirul Viișoara, cum se intră în stȃnga), și inginerul Ion Ionescu, nepotul podgoreanului Diamandescu din Valea Calugârească, au fost frecvenți susținători ai Gazetei Matematice, iar primul articol de geomertie, din primul număr, este semnat de ing. Andrei Ioachimescu.

Fondatorii țineau foarte mult ca tot ce se publică în revistă să respecte doua principii pe care le-au pus la baza constituirii ei:
 1) publicarea de articole originale de matematică
 2) dezvoltarea gustului pentru studiul matematicilor și al cercetărilor originale.

Redacția s-a întărit prin aderarea la ideea Gazetei a matematicianului Gheorghe Tițeica, proaspăt sosit de la studii absolvite la Paris. Cum Gazeta nu avea un sediu, ședințele redacției se țineau pe unde apucau, cel mai adesea acasă la ing. Ion Ionescu, unde mama lui le servea vin din via sa de la Valea Călugărească, sau chiar în tȃrgul moșilor. Corespondența se primea pe adresele de acasă ale lui Andrei Ioachimescu, Ion Ionescu și Vasile Cristescu, care de fapt duceau greul redactării Gazetei. Ion Ionescu urmărea să nu se facă nicio cheltuială inutilă și ținea evidența fiecărui leu, astfel că, prin anul 1904 Gazeta Matematică adunase un fond substanțial, dar fiind și criză financiară, unii contributori au lansat ideea să desființeze Gazeta și să împartă fondul acumulat. Opunerea majorității fondatorilor a fost fermă și categorică. Iată ce au spus stȃlpii gazetei, Gh. Tițeica, A. Ioachimescu, I. Ionescu și V. Cristescu, precum și A. Davidoglu: “am dat cȃt am putut, dăm cȃt putem și vom da cȃt vom putea din timpul și activitatea naoastă pentru gazetă” și, deși unii s-au retras, Gazeta a depășit acest moment critic al Societății Gazeta Matematică. 

 

 Stȃlpii Gazetei Matematice: Gh. Tițeica, A. Ioachimescu, I. Ionescu și V. Cristescu

3. Înființarea Societății “Gazeta Matematică”

Pentru a nu se mai putea creea asemenea momente, în luna septembrie, anul 1909, în via lui Ion Ionescu, din Valea Călugărescă, unde acesta invitase toată redacția, s-a luat hotărȃrea ca Gazeta Matematică să se transforme în societate cu personalitate juridică, astfel că, la 5 aprilie 1910, la propunerea lui Spiru Haret, s-a votat în parlament, cu 61 bile albe și 3 negre, înființarea Societății “Gazeta Matematică”. Gazeta Matematică a continuat să apară cu regularitate, la data de 15 ale fiecărei luni și să fie deosebit de căutată, datorită conținutului său, devenind un important factor de educație matematică, iar redacția, formată din savanți de o corectitudine morală ireproșabilă, a adoptat deviza: “entuziasm, armonie, muncă dezinteresată, sacrificii continue”. Iată cum descrie Gh. Tițeica atmosfera din redacție: “încetul cu încetul s-a format o atmosferă unică în felul ei, nu numai științifică, dar și morală și cu aspecte neașteptate”. Urgia Primului Război Mondial n-a ocolit nici Gazeta Matematică. Traian Lalescu și-a pus casa din Iași la dispoziția Gazetei, astfel că redactia s-a refugiat la Iași, redactorii și-au donat rațiile alimentare tipografilor și așa Gazeta a ajuns și pe front. Au murit pe front ca eroi colaboratori ai Gazetei: G. Hogaș, I.S. Teodorescu (ambii din Ploiești), N.Sichitiu, G.Nisipeanu, Al. Stoica, N.Vȃrtosu, Aug. Vasilescu, Al. Tomesc, C. Constantinescu, la care trebuie să adaugăm, cu respect, pe cei decedați de tifos exantematic sau în catastrofa de la Ciurea. După anul 1920, Gazeta a revenit la ritmul ei de apariție regulat, tipărindu-se și numărul blocat în zețărie, în anul 1917, la ocuparea Bucureștiului de către trupele germane.

Dacă în anul 1921 pe copertă apăreau doar 6 corespondenți, în aprilie 1922, numărul lor a ajuns la 100. Numărul colaboratorilor a continuat să crească an de an, iar Gazeta să fie solicitată și în străinătate, unii matematicieni din occident să devină și ei colaboratori ai acesteia. Începȃnd din anul 1902, s-a inființat Concursul Gazetei Matematice, desfășurȃndu-se mai întȃi pe centre, iar mai apoi la București, festivitatea de premiere încheindu-se cu o lecție de morală, plină de învățăminte, susținută de Gh. Tițeica. Toți marii matematicieni și-au făcut ucenicia colaborȃnd la Gazeta Matematică. Îi găsim ca premianți și colaboratori în perioada școlarității pe viitorii matematicieni: Traian Lalescu (1900), Gh. Buicliu (1901), V.Vȃlcovici (1903), N. Abramescu (1903), M.Manoilescu (1904), Petre Sergescu (1909), Dan Barbilian – poetul Ion Barbu (1912), N. Ciorănescu (1920), Grigore C. Moisil (1922, 1923), Miron Nicolescu (1923), Gh. Mihoc (1925), T. Popoviciu (1923), N.Teodorescu (1924), N. N. Mihăileanu (1932), C. Corduneanu (1946) ș.a. Gazeta Matematică a fost sprijinită de către foști colaboratori atunci cȃnd aceștia ajungeau în funcții de conducere, cu donații, cu asigurarea condițiilor pentru Concursul Anual al Gazetei, (concurenții primeau transport gratuit pe C.F.R.), iar Spiru Haret, ca ministru, abona toate școlile la Gazeta Matematică. Mihail Manoilescu, ca fost premiant al Gazetei Matematice și ministru de finanțe, i-a repartizat un milion de lei pentru a se construi Casa Gazetei Matematice, deoarece teren avea de cȃnd, pe Calea Griviței se dădeau locuri de casă ceferiștilor. Și, astfel, în anul 1934, s-a inaugurat Casa Gazetei Matematice, clădire care există și astăzi pe Calea Griviței la nr. 124, naționalizată în anul1950 și vȃndută pe ascuns, imediat după 1990, unor locatari. Fostul colaborator al Gazetei Matematice, Radu Voinea, viitor președinte al Academiei Romȃne, a asistat cu tristețe cum, atunci, în 1950, Biblioteca Gazetei Matematice era aruncată de la etaj în stradă. Clădirea există și astăzi, iar redacția Gazetei funcționează într-o cameră a Facultății de Matematică și Informatică de la Universitatea din București, pentru care, pȃnă în anii trecuți, a plătit chirie.

Începȃnd din anul 1901, Redacția Gazetei Matematice a editat mai multe Culegeri de probleme – utile tuturor elevilor pasionați de matematică, cea mai cunoscută fiind renumita Culegere de algebră, geometrie și aritmetică (IȚIC, după numele autorilor), autori Ioachimescu,Țițeica, I. Ionescu și V. Cristescu. Această activitate a fost continuată, numărul culegerilor fiind pera mare pentru a le putea enumera aici. Au mai publicat culegeri în Biblioteca Gazetei Matematice: Traian Lalescu, Andrei Ioachimescu, Gh Tițeica, Ion Ionescu, C. Ionescu-Bujor, Marcel Țena, C. T. Ionescu-Țiu, L. Pȃrșan, M. Chiriță ș.a. Dintre redactori, merită să ne reamintim de C.T. Ionescu-Țiu, Eugen Rusu, G. D. Simionescu, Al. Constantinescu, iar cel care de mulți ani asigură corectituduinea și rigoarea problemelor este profesorul Marcel Țena. Ca propunători de probleme originale la Gazetă s-au evidențiat: C. T. Ionescu-Țiu, Ion Ionescu, D. M. Bătinețu-Giurgiu, Gh. Buicliu, Marcel Chiriță, Laurențiu Panaitopol, Liviu Pȃrșan ș.a. Cel care pȃnă în anul 1946, data decesului său, n-a trăit decȃt pentru Gazetă și și-a donat averea acesteia, a fost Ion Ionescu. Avere confiscată, de asemenea abuziv, în anul 1950. În perioada 1935-1945, în redacția gazetei erau matematicieni de vază, precum Dan Barbilian, Petre Sergescu, N. Ciorănescu, T. Popoviciu, N. Abramescu, C. Ionescu-Bujor, Gabriela Tițeica, M. Ghermănescu, D.V. Ionescu, Teodor Angheluță ș.a.

4.Înființarea Societății de Științe Matematice

De bine ce Gazeta înfruntase și al Doilea Război Mondial și își continuase apariția, în anul 1949, pentru a se putea desființa Societatea de Stiințe, care funcționa încă din 1894 și edita revista Natura, interbelic, fiind patronată și de Regele Carol al II-lea, aceasta s-a unit cu Societatea Gazeta Matematică, fiind denumită Societatea de Matematică și Fizică, președinte fiind ales acad. Grigore C. Moisil, iar Gazeta a fost transformată în Revista de matematică și fizică (în anul 1948 avusese Reforma învățământului). Statutul și organizarea noii societăți aveau caracterul unei structuri de partid. Mai mult, nu se pomenea nimic despre faptul că aceasta este continuatoarea Societății Gazeta Matematică, ceeace a împiedecat-o să-și revendice clădirea construită, cu sacrificii, din banii Gazetei Matematice, acum, Gazeta Matematică fiind “nomadă”, după expresia unui matematician. În statut se prevedea că nu pot fi membri cei cărora li s-a retras cetățenia după 6 martie 1945, sau au desfășurat activități reacționare. Abia în anul 1964, Socitatea de Științe Matematice și Fizice se scindează, în cea a Gazetei Matematice și cea de Stiințe Fizico-Chimice, președinte, la prima, fiind ales, în continuare tot acad. Grigore C. Moisil, iar vicepreședinți academicienii, Caius Iacob și Nicolae Teodorescu. Activitatea la Gazetă Matematică era foarte susținută, mai ales după 1959, cȃnd Romȃnia a organizat prima Olimpiadă Internațională de Matematică (OIM 1959) – inițiativa României, și Gazeta constituia un important mijloc de pregătire pentru olimpiadele naționale și cele internaționale. Din anul 1955 sediul redacției s-a mutat în această cameră improprie din Facultatea de Matematică. Țin minte că studenții fiind în anul IV, profesorul nostru de metodică și secretar al societății, Tiberiu Roman, ca practică pedagogică ne-a pus să corectăm problemele corespondenților. Grigore C. Moisil avea un colectiv de colaboratori format din foarte buni matematicieni care formulau problemele pentru toate tipurile de concursuri. Cu ochii în plicurile corespondenților, ascultam și discuțiile profesorului Moisil cu diverși profesori din țară, care totdeuna erau serviți, după drum, cu o cafea. În acel birou toată lumea se simțea bine, permanent era o atmosferă destinsă, chiar și profesorii din facultate, în pauze, veneau la sediul Gazetei. 

După decesul Academicianului Grigore C. Moisil (21 mai 1973) actvitatea a fost continuată de cei doi vicepreședinți, acda. Nicolae Teodorescu și acad. Caius Iacob, iar în 1975 la Conferința pe țară a societății (la carea am participat și eu, am stat între doi matematicieni de vază, D. V. Ionescu și C. Ionescu-Bujor), a fost ales ca președinte Acad. Nicolae Teodorescu. Este adevărat că, în anii în care a fost președinte N. Teodorescu (1975-1995) nu s-a mai ținut nicio Conferință Națională, dar președintele se deplasa foarte des în filiale, organiza ședințe de comunicări metodico-stințifice și ținea prelegeri împărtășind profesorilor din vasta sa cultură generală. După fiecare Consfătuire întocmea o sinteză a problemelor ridicate de profesori pe care o înainta Ministerului Educație și la care n-a primit niciodată niciun răspuns. În acești ani s-au inițiat Concursul Anual al Rezolvitorilor de probleme din Gazeta Matematică, Gala Laureaților de la concursuri (Sprijinul liceelor din Curtea de Argeș fiind valoros), iar numărul abonamentelor la Gazeta Matematică ajunsese la aproape 120.000. În editura Gazetei s-au editat mai multe volume de îndrumare metodică a profesorilor cum au fost: Matematica în liceu (2 volume), Matematica în gimnaziu, Laboratorul de Matematică ș.a.

5. Există talent pentru matematică, iar flacăra Gazetei Matematice arde în continuare

După anul 1995, cȃnd acad. Nicolae Teodorescu a rămas președinte de onoare, președenția executivă a fost preluată de către acad. Petru Mocanu de la Universitaea din Cluj și apoi de profesorul universitar Dorin Popescu de la Facultatea de Matematică din București. Din anul 2008, activitatea Societății de Stiințe Matematice (SSMR) și implicit a Gazetei de Matematică este condusă, în calitate de președinte, de profesorul univesitar Radu Gologan, fost olimpic internațional, cu performanțe notabile pe perioada școlarității. În această perioadă s-au continuat unele activități tradiționale ale membrilor societății, Conferințele Naționale de comunicări științifice, Cursurile de perfecționare cu profesorii, s-a dat o mare atenție pregătirii Lotului care participă la Olimpiada Internațională de Matematică.

Păcat că cei mai mulți dintre medaliații la matematică nu rămȃn în tară. La peste 60 de mari universități de pe glob predau matematica peste 260 de profesori romȃni. Dintre cei cu trei medalii de aur la Olimpiada Internațională de Matematică, niciunul nu este în țară, iar dintre cei 16 cu două medalii de aur, doar 3 lucreaza în țară, Nicușor Dan, Geffry Barad și Ovidiu Suciu, conform informațiilor din cartea “Școala romȃnescă de matematică de-a lungul timpuilui”, autori Florin Diac, Mircea Trifu și Costel Chiteș. Recent, Nicușor Dan s-a implicat acum și în viața socială. Va reuși oare performanța din matemarică? Celebrul american Henry Kissinger a avut dreptate cȃnd a întrebat: “Ce curge în apa voastră de știți așa bine matematică ?” O fi curgȃnd ceva, dar sigur curge și multă muncă și multe sacrificii!

Bibliografie 
1.Mircea Trifu, Fenomenul Gazeta matematică la 110 ani. O (posibilă) istorie despre fapte şi oameni, http://www.gazetamatematica.net/?q=node/26
2. SSMR - Gazeta Matematică, https://gmb.ssmr.ro/
3. M. Vlada, TOP 100: Probleme in Gazeta Matematica (1895-2005), https://mvlada.blogspot.com/2010/01/top-50-gazeta-matematica.html
4. M. Vlada, Gazeta Matematică – 115 ani de apariţie, https://www.descopera.ro/stiinta/6067449-gazeta-matematica-115-ani-de-aparitie

---

Fundația „Ștefan Odobleja” Drobeta-Turnu Severin

Fundația „Ștefan Odobleja” din Drobeta-Turnu Severin a fost înființată în anul 1999 de către ing. Ștefan Odobleja jr., fiul savantului dr. Ștefan Odobleja – medic militar, inventatorul Ciberneticii, precursor al Inteligenței artificiale și al Informaticii (Odo – înseamnă drum, circuit, în limba veche greacă) - https://odobleja.ro/.

Cu adâncă recunoștință față de întreaga viață a tatălui său – membru post-mortem al Academiei Române (din anul 1990), ce a fost prea mult nedreptățit în timpul vieții și, care s-a luptat îndârjit pentru recunoașterea creației sale, ing. Ștefan Odobleja jr. și-a propus: să publice integral opera savantului; să organizeze dezbateri, simpozioane, congrese pe teme de teorie cibernetică odoblejiană, socio-psihologie, medicină, gândire umană-creierul informațional, literatură etc.; să restaureze Casa memoorială „Ștefan Odobleja” din comuna Livezile, județul Mehedinți; să înființeze o Universitate de vară după concepția savantului; să organizeze și să sprijine organizarea de cursuri de perfecționare a specialiștilor în țară și în străinătate; editarea unor publicații, materiale documentare de specialitate, precum și de a efectua schimburi de publicații cu asociații similare din țară și străinătate; copierea fondului „Ștefan Odobleja” din Arhivele Statului și sortat pe discipline; etc.

• "Noi încercăm să conştientizăm şi să ţinem atenţia vie a celor interesaţi de filozofie, de logică şi de informatică. De fapt, informatica e deja perimată pentru ce se cercetează la nivel mondial. Aţi văzut că se fac roboţi, maşini care iau singure decizii, lucru pe care şi Odobleja îl preconiza în anul 1938. De altfel, în 1938 a făcut şi o analiză a economiei liberale şi a economiei socialiste şi acolo a avut o previziune că socialismul se va prăbuşi. Din acest motiv a ţinut cartea ascunsă; înainte pentru o carte de Goga sau Vasile Militaru făceai opt ani de puşcărie, eu cred că a lui în care prevedea prăbuşirea sistemului, cred că lua dublu”, ing. Ştefan Odobleja jr., la Simpozionul internaţional în memoria savantului dr. Ştefan Odobleja, Drobeta-Turnu Severin, CISO 2015.
  
• “În anul 1938 Odobleja vorbește despre creierul informațional. În opinia sa, organismul uman trebuie privit ca un tot hiperintegrat, în care creierul este cea mai performantă parte a ființelor din univers. Creierul face gândirea gândirii, adică este depozitarul conștiinței. Iată de ce s-a referit Ștefan Odobleja la creier când a scris “Psihologia consonantistăˮ, aici aflându-se foarte multe mecanisme circulare (cibernetice), permițând acestui organ ca, plecând de la o lume, să construiască o altă lume.” prof. dr. Adrian Restian.
  
• “Dacă numai matematicienii au stilul prezentării lucrărilor științifice prin precizare de “Definiții“, găsim acest stil și la dr. Ștefan Odobleja, el nefiind matematician, ci medic ce s-a ocupat de studiul și cercetarea proceselor din corpul uman coordonate de creier (mintea omului). Din punctul de vedere al Psihologiei, dr. Odobleja a arătat că orice cunoștință privind o oarecare problemă (lucru, noțiune, nume, subiect, clasă, lege) poate și trebuie să se încadreze într-una din cele 2 rubrici: Definiție și Diviziune. Fiecare clasă comportă legi. Fiecare teorie comportă aplicații practice. Astfel, a ajuns la definirea celor 9 legi universale, printre ele fiind legea reversibilității / cercului vicios, feed-back” Conf. dr. Marin Vlada, membru titular CRIFST, Academia Românâ (Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii).
  
• "De asemenea, fiul savantului risipeşte o sintagmă ce, exagerat, a făcut carieră în timp, cum că acesta ar fi trăit şi murit sărac. El subliniază că tatăl său “nu a murit sărac, toată viaţa a fost un om pedant. În ultimii ani ai vieţii a fost un om puternic, dar a primit destule lovituri”. Astăzi manuscrisele sale se află la Arhivele Naţionale din Mehedinţi aşteptând să fie cercetate şi valorificate, s-a publicat ca operă inedită Introducere în logica rezonanţei, s-a tradus în româneşte şi publicat Fonoscopia, se organizează anual Simpozionul internaţional Ştefan Odobleja – Eternitate la timpul prezent, în satul natal se reconstruieşte Casa memorială ”Ştefan Odobleja“ prin grija Fundaţiei omonime, iar recent, în 2016, ca expresie a interesului nestins pentru opera savantului, au apărut două lucrări în legătură cu aceasta, “Psihosomatica consonantistă” (autor: dr. Nicolae Popescu) şi “Etică şi Cibernetică” (teză de doctorat, autor: Eronim-Celestin Blaj)" . Prof. dr. Tudor Răţoi, director Arhivele Naţionale Mehedinţi, Prefață la cartea Ștefan Odobleja jr., "Destinul unui vizionar - Ștefan Odobleja", Editura Publicitaria, 2017.

Azi, următoarele instituții poartă numele savantului: Spitalul Clinic de Urgență Militar "Dr. Ștefan Odobleja" Craiova, Colegiul Național Pedagogic "Ștefan Odobleja" Drobeta-Turnu Severin, Colegiul "Ștefan Odobleja" Craiova și Liceul Teoretic "Ștefan Odobleja" București.

Site-ul fundației a fost conceput de conf. dr. Marin Vlada, în colaborare cu ing. Ștefan Odebleja jr. – președintele fundației și avocat Natalia Odobleja – nepoata savantului, cu suport tehnic și designed by Advanced Technology Systems.

---

Acad. Florin Gheorghe Filip

Prin amabilitatea domnului Prof. univ. dr. Radu Homescu.

"Stimate domnule Homescu,

Confirm, cu mulțumiri, primirea, prin intermediul d-lui dr. Gaftea, a volumului de contribuții referitor la „Istoria informaticii romanești’ - vol. IV, coordonat de d-l prof. M. Vlada.

Vă rog să aveți amabilitatea să le transmiteți mulțumirile mele d-lui prof. Vlada și autorilor capitolelor. Volumul conține o bogăție de informații utile, "de la sursă" și, prin efectul de "caleidoscop" creat, se poate obține o viziune originală și interesantă a evoluției domeniului. Am aflat multe lucruri neștiute de mine.

La rândul meu, vă semnalez, cu rugămintea de a răspândi informația, adresa volumului, realizat la Academia Română, privind „Știința și tehnologia informației în România”, recent publicat și pe net: https://acad.ro/bdar/STI/d0526-STI-Romania.pdf,
https://acad.ro/bdar/STI/sti.html

Cu titlu personal, consider ca "momentul de cotitură", care a condus la crearea unui sistem coerent și integrat al domeniului TIC în România a fost Programul din 1967. Am evocat acest moment împreună cu contribuția de lider al domeniului a Acad. Drăgănescu (de la a cărui plecare dintre noi s-au împlinit 10 ani) în mai multe expuneri, desfășurate, în diferite forme adaptate locului și momentului, pe parcursul ultimilor doi ani in București, Oradea, Arad, Chișinău, Vilnius, Beijing etc. Vă anexez, pentru informare, ultima formă prezentată on-line.

Cu salutări cordiale,

Acad. Florin Filip, https://acad.ro/sectii/sectia14_informatica/sti_FFilip.htm
Jul 9, 2020, 1:01"

Istoria informatizării mediului preuniversitar românesc

Istoria informatizării mediului preuniversitar românesc 1985-2018 

Capitolul „Istoria informatizării în mediul preuniversitar românesc 1985-2018” este inclus în volumul IV Istoria informaticii românești. Articol complet de Prof. Radu Jugureanu și Prof. Dorina Jugureanu „Istoria pe scurt a informatizării școlii românești. Despre momente și oameni cărora le datorăm astăzi nivelul informaticii românești”, în Marin Vlada (coord), cap. 10, vol. IV, Istoria informaticii românești, Editura Matrix Rom, 2020.

Din cuprins: Perioada de pionierat 1985-1990; Perioada de învățare a informaticii 1990-2000 (Scurt istoric al Internetului în România, Programul „Computere pentru Licee”, Un proiect apărut la momentul potrivit. CISCO Networking Academy); Perioada de democratizare a învățământului 2001-2018 (Programul SEI – Programului Național de Informatizare a Învățământului Preuniversitar Românesc, Elementele principale, Programul SEI – echipele de specialiști, eContent – patrimoniul didactic național, Formare profesională a cadrelor didactice, Recunoașteri internaționale ale proiectelor, Dezvoltarea conținutului digital, Manuale digitale pentru școli, Proiecte de Cercetare pentru educație, WAND – Platformă online pentru creare de conținut interactiv); Un proiect pentru Centenar – Enciclopedia digitală „România 1918” (Descriere, Experiența trecutului, transmisă lumii de azi, Contributori, Consiliul Științific Pedagogic, Consiliul științific); O privire în viitor privind strategia educațională în România (Ce nu s-a realizat încă, Către ce ne-am putea îndrepta, Cum va arăta anul 2030?). Contributori - Magda Stan, Daniela Mironov Bănuță, Bogdan Gornea,Ștefan Morcov, Florin Ilia, Florin Anton.

Argumente și repere istorice 
Am avut șansa de a fi 35 de ani în preajma unor oameni fabuloși, care au construit ceva pentru România, lucrând continuu la modernizarea școlii românești și să fim acceptați de ei, fie ca promotori de proiecte de informatizare, fie ca parteneri în varii proiecte. Informatizarea școlii românești, crearea unei mase critice de profesori și profesoare cu știință de carte, nu a venit prin voia stelelor, ci prin ideile și munca neobosită a unor oameni care și-au dedicat întreaga carieră unui țel: România educată. Suntem ferm convinși că succesul Industriei IT din România se datorează dascălilor români din învățământul preuniversitar care au știut să se aplece, cu dăruire, formării viitorilor experți din informatica românească și mediului universitar, ca să întrețină flacăra aprinsă în anii de gimnaziu sau de liceu. Am construit cu toții o industrie, poate singura, care se află într-un top mondial. România are toate calitățile pentru a deveni una dintre țările puternic informatizate ale lumii. Avem tradiție în acest sens și avem competențele necesare și suficiente pentru a face saltul direct către Societatea Informațională, „arzând” etapele parcurse de alte țări. Aceasta este șansa strategică a României și această șansă trebuie pregătită și pusă în valoare de către școala românească, prin: continuarea și accelerarea informatizării; revigorarea culturii pedagogice în interiorul școlii; restaurarea statutului profesional și social al cadrelor didactice.

Etapele informatizării

• România a avut același parcurs evolutiv, în ceea ce privește informatizarea sistemului educațional, ca toate țările civilizate. Desigur, cu viteze mai mari sau mai mici, cu beneficii în dimensiunea bunăstării sociale mai palide sau mai pregnante, România s-a regăsit în clubul țărilor ce au avut investiții private sau publice pentru e-Educație. Primele calculatoare în școli (aproximativ 30.000) au apărut în jurul anului 1985 prin apariția modelelor HC85, aMIC, PRAE, CIP fabricate în România. Au însemnat apropierea de programare (BASIC sau PASCAL), informatică și digital a unui număr foarte mare de elevi și profesori, însemnând de fapt ieșirea informaticii din mediul închis al liceelor de specialitate (6 la număr în acea vreme) înspre învățământul de masă.
  
• Anii ’90, prin finanțări ale Băncii Mondiale sau ale Fundației Soros, au generat proiecte coerente de informatizare (aproximativ 400 de școli românești au beneficiat de laboratoare dedicate și de formare a cadrelor didactice). INTERNET-ul apare în sistemul educațional românesc spre sfârșitul anului 1994 (prima școală care a avut acces la INTERNET, înainte de apariția .ro a fost Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București care a impulsionat prin profesorii săi apariția INTERNETULUI în România). De apreciat că, în cadrul școlii românești s-a reușit destul de repede să se facă diferențierea dintre mediu informativ (INTERNET) și mediu educativ (ȘCOALA), profesorii români având capacitatea (cu câteva sincope) de a diferenția corect atributele pozitive ale accesului la informație, de cele negative.
  
• Perioada actuală reprezintă formarea unei comunități digitale, prin toată achiziția cognitivă de până acum și urmând exemplele unor „campioni” ai utilizării calculatorului ca mijloc complementar pentru educație și formare. Drumul până la acel moment în care vom spune că este eLearning unde „e” vine de la „enhanced” va fi însă lung și cel mai probabil, acel moment nu va semăna cu ce ne imaginăm noi acum. Adevărul este că dinamica tehnologică pune o oarecare presiune semnificativă pe actul educațional și implicit, pe piața muncii și pe pârghiile de dezvoltare economică, socială, culturală și științifică, astfel încât este potrivit să spunem că noi, cadrele didactice trebuie să ne pregătim elevele și elevii: Să lucreze în locuri de muncă ce astăzi nu există, Să folosească tehnologii ce nu au fost încă inventate, Să rezolve probleme ce astăzi nu sunt vizibile

 

Anul 1988, Unul dintre primele articole în presa scrisă despre utilizarea calculatoarelor în școala românească

  

Prof. Univ. Dr. Eugen Noveanu și Prof. Radu Jugureanu, la un seminar de pregătire a profesorilor  

 Pagina infotin.sfos.ro – Centrul de Informare și Consultanță pentru tineret, agenție guvernamentală în subordinea Ministerului Tineretului și Sportului. Una dintre primele pagini web guvernamental realizate în 1996. Ministru: Alexandru Mironov

---

Pionierat în Computing la Universitatea Politehnica București

Pionierat la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Institutul Politehnic București

Capitolul „Dezvoltarea industriei de calculatoare în România” inclus în volumul III Istoria informaticii românești. Articole complete de Prof. Dr. Nicolae Țăpuș „Sisteme de calcul românești și dezvoltarea calculatoarelor”, capitolul III, Dezvoltarea calculatoarelor în România, în Florin Gheorghe Filip (coord.), Știinţa şi Tehnologia Informaţiei în România, Editura Academiei Române, 2018, respectiv în Marin Vlada (coord), cap. 3, vol. III, Istoria informaticii românești, 2020. De asemenea, în volumul IV, cap. 7 „Pionierii informaticii românești – Oameni și instituții” a fost conceput pentru a scoate în evidență aspectul privind „Dezvoltarea computing (hardware și software) – Informatică și IT” în regiunile din România, unde avem dovezi și acțiuni de pionierat în domeniul informaticii și IT: București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Craiova.

Din cuprins: SISTEME CU TUBURI ELECTRONICE (CIFA 1, Calculatorul Institutului de Fizică Atomică București – 1957, MECIPT, Maşina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timişoara – 1961, DACICC-1 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj – 1963, MAC 1 (Maşină Analogică de Calcul 1, Catedra de calculatoare din București – 1965); SISTEME CU TRANZISTOARE (CET 500, Calculatorul Electronic Tranzistorizat (1964-1966), Institutul de Fizică Atomică București, DACICC-200 (Dispozitiv Automat de Calcul al Institutului de Calcul Cluj – 1968), CETA (Calculator Electronic Tranzistorizat Automatizat – 1972, Catedra de Calculatoare din Institutul Politehnic Timișoara); SISTEME CU CIRCUITE INTEGRATE (Sistemele FELIX C-256, C-512 și FELIX 1024. Ca urmare a strategiei naționale de dotare cu echipamente de calcul, în anul 1970 s-a cumpărat din Franța licența de fabricație în România a calculatorului IRIS 50 și astfel a început producția calculatorulului FELIX C-256, Microcalculatorul MC1 proiectat în 1972-1973); SISTEME CU MICROPROCESOARE (Microcalculatorul FELIX MC 8 - 1975, Microcalculatorul FELIX M18 - 1976); MINICALCULATOARE (familia de minicalculatoare INDEPENDENT I100, I102F, I106 (1977), DIAGRAM (1981) - Diagram este un microcalculator grafic interactiv, proiectat în 1981, Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației din Institutul Politehnic București); CALCULATOARE PERSONALE PROFESIONALE (microsistemul FELIX M-216 - 1982, microcalculatorul FELIX-PC - 1984, DIALISP - 1984); CALCULATOARE PERSONALE (microcalculatorul personal aMIC – 1984, microcalculatorul personal HC-85 – 1985, PRAE - 1985, TIM-S – 1986, CoBra (Computer BRAŞOV) – 1988, HC 88 / HC90 / HC91 / HC2000 - sisteme de tip Home Computer produse la ICE -1988.

Repere istorice În lume, adevărata dezvoltare tehnologică în domeniul informaticii a avut loc în ultimii 70 de ani, evoluția având o curbă mai mult decât exponențială. Putem spune că echipamentul de calcul de ieri, astăzi este vechi, iar mâine este istorie. Dezvoltarea tehnicii de calcul în România a fost sincronizată cu evoluția pe plan mondial a acestui domeniu, la un moment dat România fiind a opta țară care producea sisteme de calcul, și mulți specialiști români au participat direct sau indirect la această evoluție. Preocupările și realizările pe plan mondial s-au reflectat în cercetările întreprinse în țara noastră.

Pionierat la Facultatea de Automatică şi Calculatoare, Institutul Politehnic București

• Perioada 1962-1969 – Contextul internațional și național privind apariția calculatoarelor electonice. Cercetările acad. Grigore C. Moisil, creator al şcolii românești de teorie a schemelor cu contacte şi relee, înconjurat de matematicieni și ingineri, au deteminat crearea Centrului de Calcul al Universității din București (CCUB), primul din România în învăţământul superior – în anul 1962, și dotarea cu un calculator american IBM 360/30, în anul 1968.
• Anul 1967 – S-a înființat Secţia de „Calculatoare” începând cu primul semestru al anului universitar 1967 – 1968 la Facultatea de Automatică din cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti. Înființarea catedrei a fost ca o preocuparea a Facultăţii de Automatică – unde funcţiona ca prodecan profesorul Adrian Petrescu, cât şi a Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii, unde profesorul Mircea Petrescu era şeful al Catedrei de tuburi electronice şi tranzistoare.
  
• Anul 1969 – S-a înființat Catedra de Calculatoare la Facultatea de Automatică –Institutul Politehnic din Bucureşti – anul universitar 1967/1968, ca urmare a preocupărilor anterioare de cercetare – proiectare şi de construcţie de echipamente de calcul. În acest caz înfiinţarea Catedrei a fost precedată de realizarea calculatorului MAC-1 de către profesorul Adrian Petrescu împreună cu alți colegi. Primul Stat de funcţiuni al noii Catedre a inclus pe proaspeţii absolvenţi Valentin Cristea, Cristian Giumale şi Marian Dobre (de la Facultatea de Automatică), Şerban Petrescu şi Dan Ciocan (de la Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii). În anul 1972, absolvenţii (generația 1967-1972) Nicolae Ţăpuş şi Eugenia Kalisz s-au alăturat colectivului de cadre didactice din Catedra de Calculatoare.
  
• Anul 1970 – S-a înființat Centrul de Calcul.

---