1. Gazeta matematică și testarea podului de la Cernavodă
În ziua de 14 septembrie 1895, 15 locomotive șuierȃnd și în mare viteză inaugurau Podul Carol I, de la Cernavodă, în timp ce ing. Anghel Saligny – cu studii inginerești la Paris, și echipa sa de ingineri erau sub pod, iar a doua zi, pe 15 septembrie, sub conducerea acelei echipe, apărea primul număr al revistei Gazetei Matematice, la fel de “durabilă” ca și podul pe care ei îl construiseră. De atunci, cu sacrificii și muncă dezinteresată, deoarece colaboratorii niciodată nu au fost plătiți, Gazeta Matematică a apărut lună de lună, timp de 125 de ani, dovedindu-se printre cele mai longevive din lume. De-a lungul anilor, în cei 125 de ani de la apariție Gazeta Matematică, aceasta a fost de un real folos atât elevilor, cât și profesorilor de matematică, în activitatea lor de predare a matematicii.
2. Inițiativa inginerilor pentru a sprijini pregătirea matematică a elevilor
O parte din inginerii care lucrau la podul de la Cernavodă, analizȃnd rezultatele slabe de examenul de admitere de la Școala Națională de Poduri și Șosele (viitoarea Universitate Politehnică din București -UPB, de astăzi), din anul 1894, la care cel mai bun candidat obținuse 15,50 puncte (din 20 posibile), au ajuns la concluzia că o revistă de matematici elementare ar putea sprijini pregătirea matematică a elevilor din liceele romȃnești.
Gazeta Matematică – primul număr, Anul I, septembrie 1895, București
Mai apăruseră unele reviste, precum Recreații stiințifice, la Iași, sau Revista Scoalei, la Craiova, dar își încetaseră apariția. Inginerii Ion Ionescu, Vasile Cristescu, Victor Balaban, Mihai Roco și Ion Zotu, continuȃnd discuția în casa din str. Manea Brutaru nr 14, din Bucuresti, au ajuns la concluzia că, pentru ca revista să se poată susține și să poată fi distribuită în licee, fiecare dintre ei trebuie să contribuie lunar cu cȃte 20 lei aur. Ulterior, au mai găsit încă 5 ingineri, unii licențiați și în matematici, astfel că fiecare a contribuit, la apariția revistei, cu cȃte 15,50 lei aur, lunar. Munca în redacție s-a convenit să se facă gratuit de către membrii fondatori.
Prahovenii se pot mândri că între acești zece membri fondatori, doi sunt din judetul Prahova. Andrei Ioachimescu, inginer și matematician, cu studii la Sorbona, la Paris, nepotul ctitorului bisericii, Sfȃntul Vasile, din Ploiești (înmormȃntat la cimitirul Viișoara, cum se intră în stȃnga), și inginerul Ion Ionescu, nepotul podgoreanului Diamandescu din Valea Calugârească, au fost frecvenți susținători ai Gazetei Matematice, iar primul articol de geomertie, din primul număr, este semnat de ing. Andrei Ioachimescu.
Fondatorii țineau foarte mult ca tot ce se publică în revistă să respecte doua principii pe care le-au pus la baza constituirii ei:1) publicarea de articole originale de matematică
2) dezvoltarea gustului pentru studiul matematicilor și al cercetărilor originale.
Redacția s-a întărit prin aderarea la ideea Gazetei a matematicianului Gheorghe Tițeica, proaspăt sosit de la studii absolvite la Paris. Cum Gazeta nu avea un sediu, ședințele redacției se țineau pe unde apucau, cel mai adesea acasă la ing. Ion Ionescu, unde mama lui le servea vin din via sa de la Valea Călugărească, sau chiar în tȃrgul moșilor. Corespondența se primea pe adresele de acasă ale lui Andrei Ioachimescu, Ion Ionescu și Vasile Cristescu, care de fapt duceau greul redactării Gazetei. Ion Ionescu urmărea să nu se facă nicio cheltuială inutilă și ținea evidența fiecărui leu, astfel că, prin anul 1904 Gazeta Matematică adunase un fond substanțial, dar fiind și criză financiară, unii contributori au lansat ideea să desființeze Gazeta și să împartă fondul acumulat. Opunerea majorității fondatorilor a fost fermă și categorică. Iată ce au spus stȃlpii gazetei, Gh. Tițeica, A. Ioachimescu, I. Ionescu și V. Cristescu, precum și A. Davidoglu: “am dat cȃt am putut, dăm cȃt putem și vom da cȃt vom putea din timpul și activitatea naoastă pentru gazetă” și, deși unii s-au retras, Gazeta a depășit acest moment critic al Societății Gazeta Matematică.
Stȃlpii Gazetei Matematice: Gh. Tițeica, A. Ioachimescu, I. Ionescu și V. Cristescu
3. Înființarea Societății “Gazeta Matematică”
Pentru a nu se mai putea creea asemenea momente, în luna septembrie, anul 1909, în via lui Ion Ionescu, din Valea Călugărescă, unde acesta invitase toată redacția, s-a luat hotărȃrea ca Gazeta Matematică să se transforme în societate cu personalitate juridică, astfel că, la 5 aprilie 1910, la propunerea lui Spiru Haret, s-a votat în parlament, cu 61 bile albe și 3 negre, înființarea Societății “Gazeta Matematică”.
Gazeta Matematică a continuat să apară cu regularitate, la data de 15 ale fiecărei luni și să fie deosebit de căutată, datorită conținutului său, devenind un important factor de educație matematică, iar redacția, formată din savanți de o corectitudine morală ireproșabilă, a adoptat deviza: “entuziasm, armonie, muncă dezinteresată, sacrificii continue”. Iată cum descrie Gh. Tițeica atmosfera din redacție: “încetul cu încetul s-a format o atmosferă unică în felul ei, nu numai științifică, dar și morală și cu aspecte neașteptate”.
Urgia Primului Război Mondial n-a ocolit nici Gazeta Matematică. Traian Lalescu și-a pus casa din Iași la dispoziția Gazetei, astfel că redactia s-a refugiat la Iași, redactorii și-au donat rațiile alimentare tipografilor și așa Gazeta a ajuns și pe front. Au murit pe front ca eroi colaboratori ai Gazetei: G. Hogaș, I.S. Teodorescu (ambii din Ploiești), N.Sichitiu, G.Nisipeanu, Al. Stoica, N.Vȃrtosu, Aug. Vasilescu, Al. Tomesc, C. Constantinescu, la care trebuie să adaugăm, cu respect, pe cei decedați de tifos exantematic sau în catastrofa de la Ciurea. După anul 1920, Gazeta a revenit la ritmul ei de apariție regulat, tipărindu-se și numărul blocat în zețărie, în anul 1917, la ocuparea Bucureștiului de către trupele germane.
Dacă în anul 1921 pe copertă apăreau doar 6 corespondenți, în aprilie 1922, numărul lor a ajuns la 100. Numărul colaboratorilor a continuat să crească an de an, iar Gazeta să fie solicitată și în străinătate, unii matematicieni din occident să devină și ei colaboratori ai acesteia. Începȃnd din anul 1902, s-a inființat Concursul Gazetei Matematice, desfășurȃndu-se mai întȃi pe centre, iar mai apoi la București, festivitatea de premiere încheindu-se cu o lecție de morală, plină de învățăminte, susținută de Gh. Tițeica. Toți marii matematicieni și-au făcut ucenicia colaborȃnd la Gazeta Matematică. Îi găsim ca premianți și colaboratori în perioada școlarității pe viitorii matematicieni: Traian Lalescu (1900), Gh. Buicliu (1901), V.Vȃlcovici (1903), N. Abramescu (1903), M.Manoilescu (1904), Petre Sergescu (1909), Dan Barbilian – poetul Ion Barbu (1912), N. Ciorănescu (1920), Grigore C. Moisil (1922, 1923), Miron Nicolescu (1923), Gh. Mihoc (1925), T. Popoviciu (1923), N.Teodorescu (1924), N. N. Mihăileanu (1932), C. Corduneanu (1946) ș.a.
Gazeta Matematică a fost sprijinită de către foști colaboratori atunci cȃnd aceștia ajungeau în funcții de conducere, cu donații, cu asigurarea condițiilor pentru Concursul Anual al Gazetei, (concurenții primeau transport gratuit pe C.F.R.), iar Spiru Haret, ca ministru, abona toate școlile la Gazeta Matematică. Mihail Manoilescu, ca fost premiant al Gazetei Matematice și ministru de finanțe, i-a repartizat un milion de lei pentru a se construi Casa Gazetei Matematice, deoarece teren avea de cȃnd, pe Calea Griviței se dădeau locuri de casă ceferiștilor. Și, astfel, în anul 1934, s-a inaugurat Casa Gazetei Matematice, clădire care există și astăzi pe Calea Griviței la nr. 124, naționalizată în anul1950 și vȃndută pe ascuns, imediat după 1990, unor locatari. Fostul colaborator al Gazetei Matematice, Radu Voinea, viitor președinte al Academiei Romȃne, a asistat cu tristețe cum, atunci, în 1950, Biblioteca Gazetei Matematice era aruncată de la etaj în stradă. Clădirea există și astăzi, iar redacția Gazetei funcționează într-o cameră a Facultății de Matematică și Informatică de la Universitatea din București, pentru care, pȃnă în anii trecuți, a plătit chirie.
Începȃnd din anul 1901, Redacția Gazetei Matematice a editat mai multe Culegeri de probleme – utile tuturor elevilor pasionați de matematică, cea mai cunoscută fiind renumita Culegere de algebră, geometrie și aritmetică (IȚIC, după numele autorilor), autori Ioachimescu,Țițeica, I. Ionescu și V. Cristescu. Această activitate a fost continuată, numărul culegerilor fiind pera mare pentru a le putea enumera aici. Au mai publicat culegeri în Biblioteca Gazetei Matematice: Traian Lalescu, Andrei Ioachimescu, Gh Tițeica, Ion Ionescu, C. Ionescu-Bujor, Marcel Țena, C. T. Ionescu-Țiu, L. Pȃrșan, M. Chiriță ș.a. Dintre redactori, merită să ne reamintim de C.T. Ionescu-Țiu, Eugen Rusu, G. D. Simionescu, Al. Constantinescu, iar cel care de mulți ani asigură corectituduinea și rigoarea problemelor este profesorul Marcel Țena. Ca propunători de probleme originale la Gazetă s-au evidențiat: C. T. Ionescu-Țiu, Ion Ionescu, D. M. Bătinețu-Giurgiu, Gh. Buicliu, Marcel Chiriță, Laurențiu Panaitopol, Liviu Pȃrșan ș.a. Cel care pȃnă în anul 1946, data decesului său, n-a trăit decȃt pentru Gazetă și și-a donat averea acesteia, a fost Ion Ionescu. Avere confiscată, de asemenea abuziv, în anul 1950. În perioada 1935-1945, în redacția gazetei erau matematicieni de vază, precum Dan Barbilian, Petre Sergescu, N. Ciorănescu, T. Popoviciu, N. Abramescu, C. Ionescu-Bujor, Gabriela Tițeica, M. Ghermănescu, D.V. Ionescu, Teodor Angheluță ș.a.
4.Înființarea Societății de Științe Matematice
De bine ce Gazeta înfruntase și al Doilea Război Mondial și își continuase apariția, în anul 1949, pentru a se putea desființa Societatea de Stiințe, care funcționa încă din 1894 și edita revista Natura, interbelic, fiind patronată și de Regele Carol al II-lea, aceasta s-a unit cu Societatea Gazeta Matematică, fiind denumită Societatea de Matematică și Fizică, președinte fiind ales acad. Grigore C. Moisil, iar Gazeta a fost transformată în Revista de matematică și fizică (în anul 1948 avusese Reforma învățământului). Statutul și organizarea noii societăți aveau caracterul unei structuri de partid. Mai mult, nu se pomenea nimic despre faptul că aceasta este continuatoarea Societății Gazeta Matematică, ceeace a împiedecat-o să-și revendice clădirea construită, cu sacrificii, din banii Gazetei Matematice, acum, Gazeta Matematică fiind “nomadă”, după expresia unui matematician. În statut se prevedea că nu pot fi membri cei cărora li s-a retras cetățenia după 6 martie 1945, sau au desfășurat activități reacționare. Abia în anul 1964, Socitatea de Științe Matematice și Fizice se scindează, în cea a Gazetei Matematice și cea de Stiințe Fizico-Chimice, președinte, la prima, fiind ales, în continuare tot acad. Grigore C. Moisil, iar vicepreședinți academicienii, Caius Iacob și Nicolae Teodorescu. Activitatea la Gazetă Matematică era foarte susținută, mai ales după 1959, cȃnd Romȃnia a organizat prima Olimpiadă Internațională de Matematică (OIM 1959) – inițiativa României, și Gazeta constituia un important mijloc de pregătire pentru olimpiadele naționale și cele internaționale. Din anul 1955 sediul redacției s-a mutat în această cameră improprie din Facultatea de Matematică. Țin minte că studenții fiind în anul IV, profesorul nostru de metodică și secretar al societății, Tiberiu Roman, ca practică pedagogică ne-a pus să corectăm problemele corespondenților. Grigore C. Moisil avea un colectiv de colaboratori format din foarte buni matematicieni care formulau problemele pentru toate tipurile de concursuri. Cu ochii în plicurile corespondenților, ascultam și discuțiile profesorului Moisil cu diverși profesori din țară, care totdeuna erau serviți, după drum, cu o cafea. În acel birou toată lumea se simțea bine, permanent era o atmosferă destinsă, chiar și profesorii din facultate, în pauze, veneau la sediul Gazetei.
După decesul Academicianului Grigore C. Moisil (21 mai 1973) actvitatea a fost continuată de cei doi vicepreședinți, acda. Nicolae Teodorescu și acad. Caius Iacob, iar în 1975 la Conferința pe țară a societății (la carea am participat și eu, am stat între doi matematicieni de vază, D. V. Ionescu și C. Ionescu-Bujor), a fost ales ca președinte Acad. Nicolae Teodorescu. Este adevărat că, în anii în care a fost președinte N. Teodorescu (1975-1995) nu s-a mai ținut nicio Conferință Națională, dar președintele se deplasa foarte des în filiale, organiza ședințe de comunicări metodico-stințifice și ținea prelegeri împărtășind profesorilor din vasta sa cultură generală. După fiecare Consfătuire întocmea o sinteză a problemelor ridicate de profesori pe care o înainta Ministerului Educație și la care n-a primit niciodată niciun răspuns. În acești ani s-au inițiat Concursul Anual al Rezolvitorilor de probleme din Gazeta Matematică, Gala Laureaților de la concursuri (Sprijinul liceelor din Curtea de Argeș fiind valoros), iar numărul abonamentelor la Gazeta Matematică ajunsese la aproape 120.000. În editura Gazetei s-au editat mai multe volume de îndrumare metodică a profesorilor cum au fost: Matematica în liceu (2 volume), Matematica în gimnaziu, Laboratorul de Matematică ș.a.
5. Există talent pentru matematică, iar flacăra Gazetei Matematice arde în continuare
După anul 1995, cȃnd acad. Nicolae Teodorescu a rămas președinte de onoare, președenția executivă a fost preluată de către acad. Petru Mocanu de la Universitaea din Cluj și apoi de profesorul universitar Dorin Popescu de la Facultatea de Matematică din București. Din anul 2008, activitatea Societății de Stiințe Matematice (SSMR) și implicit a Gazetei de Matematică este condusă, în calitate de președinte, de profesorul univesitar Radu Gologan, fost olimpic internațional, cu performanțe notabile pe perioada școlarității. În această perioadă s-au continuat unele activități tradiționale ale membrilor societății, Conferințele Naționale de comunicări științifice, Cursurile de perfecționare cu profesorii, s-a dat o mare atenție pregătirii Lotului care participă la Olimpiada Internațională de Matematică.
Păcat că cei mai mulți dintre medaliații la matematică nu rămȃn în tară. La peste 60 de mari universități de pe glob predau matematica peste 260 de profesori romȃni. Dintre cei cu trei medalii de aur la Olimpiada Internațională de Matematică, niciunul nu este în țară, iar dintre cei 16 cu două medalii de aur, doar 3 lucreaza în țară, Nicușor Dan, Geffry Barad și Ovidiu Suciu, conform informațiilor din cartea “Școala romȃnescă de matematică de-a lungul timpuilui”, autori Florin Diac, Mircea Trifu și Costel Chiteș. Recent, Nicușor Dan s-a implicat acum și în viața socială. Va reuși oare performanța din matemarică? Celebrul american Henry Kissinger a avut dreptate cȃnd a întrebat: “Ce curge în apa voastră de știți așa bine matematică ?” O fi curgȃnd ceva, dar sigur curge și multă muncă și multe sacrificii!
Bibliografie
1.Mircea Trifu, Fenomenul Gazeta matematică la 110 ani. O (posibilă) istorie despre fapte şi oameni, http://www.gazetamatematica.net/?q=node/26
2. SSMR - Gazeta Matematică, https://gmb.ssmr.ro/
3. M. Vlada, TOP 100: Probleme in Gazeta Matematica (1895-2005), https://mvlada.blogspot.com/2010/01/top-50-gazeta-matematica.html
4. M. Vlada, Gazeta Matematică – 115 ani de apariţie, https://www.descopera.ro/stiinta/6067449-gazeta-matematica-115-ani-de-aparitie
No comments:
Post a Comment