Proiectul "Informatica în România" (RoInfo)

Proiectul național ROINFO "Realizări românești în domeniul Informaticii" își propune să elaboreze studii și cercetări pentru a descrie și explica "fenomenul" apariției, evoluției și dezvoltării informaticii în România.

În anul Centenarului Marii Uniri din anul 1918, organizațiile publice din România au ințiat diverse acțiuni de celebrare a evenimentului istoric realizat de români în anul de grație 1918. Aceste acțiuni se doresc a fi un omagiu pentru eforturile deosebite realizate de națiunea româna în toate domeniile vieții economice, sociale, științifice, tehnice etc. Inițiativele și eforturile, de-alungul anilor, au fost realizate de mulți înaintași în toaățile lor, astăzi, avem o datorie patriotică pentru ca aceste modele, succese și realizări românești să fie transmise ca "tezaur" generațiilor actuale și celor ce vor veni, să fie cunoscute și pe plan mondial.


Proiectul național ROINFO "Realizări românești în domeniul Informaticii" își propune să elaboreze studii și cercetări pentru a descrie și explica "fenomenul" apariției, evoluției și dezvoltării informaticii în România. Acest demers nu poate fi complet și cuprinzător, fiind un început, decât dacă avem în vedere diversitatea de variabile ân timp și spațiu. Suntem conștienți de faptul că studiile vor fi caracterizate de subiectivism, fiind vorba de oameni, evenimente, instituții, procese, teorii și aplicații, metode și tehnologii, evoluții și schimbări etc. De asemenea, demersul nostru este cu atât mai oportun și major, având în vedere faptul că încă mai există în viață oameni de știință, profesori, cercetători, ingineri, economiști etc, ce au trăit în deceniile '50-'60, când se consolida informatica pe plan mondial și, când s-au construit primele calculatoare electronice din generațiile I-III. “Anul 1960: apărea prima profesie - programator calculatoare electronic; Anul 2018: sunt standardizate 23 de profile diferite de profesii IT și 40 competențe profesionale. Peste câțiva ani cererea de specialiști IT în Europa va fi cu 1 milion mai mare decât oferta." Prof. dr. Vasile Baltac, președinte ATIC (Asociația pentru TIC din România).

Așteptăm de la un public larg aceste contribuții ce pot fi: articole și opinii, studii ale unor concepte și teorii, evoluția și dezvoltarea unor programe pentru dezvoltarea învățământului de informatică, evoluția și dezvoltarea industriei de calculatoare din România, descrierea unor evenimente prin poze, scheme etc.

În urma acceptării acestor contribuții vor exista 3 VARIANTE privind materializarea lor prin publicare:

1. Varianta 1 - Editarea volumului "Istoria informaticii românești. Apariție, dezvoltare și impact" împreună cu volumele de lucrări CNIV 2018 (RO), respectiv ICVL 2018 (ENG) prin finanțare de la Ministerul Cercetării și Inovării (MCI), octombrie 2018ș
2. Varianta 2 - articole pentru revista "Studii și cercetări" editată de Comitetul Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii(CRIFST)/Divizia Istoria Științei (DIS), Academia Română, octombrie 2018;
3. Varianta 3 - Editarea volumului "Informaticieni de prestigiu din România", partea I - Computing Classification System (CCS 2012) și Lista de persoane din domeniul informaticii, partea II - realizări românești în domeniul informaticii și domeniile asociate lor (CV-uri ale unor persoane din mediul universitar, mediul IT, mediul preuniversitar), octombrie 2019

Detalii la adresa web a proiectului ROINFO: http://c3.cniv.ro/?q=2018/ro-info

---

21 mai, zi fatidică pentru acad. Grigore C. Moisil și acad. Mircea Malița

21 MAI, zi fatidică pentru acad. Gr. C. Moisil (1906-1973), decedat la 21 mai 1973 și pentru acad. Mircea Malița (1927-2018), decedat la 21 Mai 2018. 

Academicianul Grigore C. Moisil a murit la vârsta de 67 de ani. Academicianul Mircea Maliţa a murit la vârsta de 91 de ani.

Acad. Grigore C. Moisil și acad. Mircea Malița, matematicieni parteneri în “campania Moisil” de informatizare a României anilor ’60-‘70

• Amandoi au fost matematicieni cu roluri primordiale în apariția și în dezvoltarea informaticii românești. Acad. Mircea Malița – prin funcțiile avute la nivel național și internațional (perioada 1955-1973), l-a ajutat pe Moisil să-și transpună în realitate ideile și gândurile privind rolul teoriile matematice în construirea calculatoarele și în utilizarea acestora spre beneficiul societății omenești.
• Mircea Maliţa i-a fost student profesorului Grigore Moisil împreună cu care a scris prima sa lucrare ştiinţifică, iar mai târziu i-a fost partener și prieten atras de “campania Moisil”, un proiect transformat într-o acţiune naţională privind “matematizarea României” și utilizarea calculatoarelor, Moisil fiind cel care a avut ideea introducerii liceelor si facultăţilor de informatică în România, și o iniţiativă foarte importantă – de a crea un Centru de Calcul la Universitatea din Bucureşti. În felul acesta, la acea vreme, România era una dintre cele 10 universităţi din lume care aveau centru de calcul.

“Profesorul Moisil întreţinea un proiect care, ulterior, s-a transformat într-o acţiune naţională”

“Profesorul Moisil întreţinea un proiect care, ulterior, s-a transformat într-o acţiune naţională, din care am făcut şi eu parte, fără să ştim că suntem prinşi într-o mişcare. Aceasta era matematizarea României. Această idee l-a dominat de la început până la sfârşit. Moisil spunea mereu că în cultura românească există şi talente, şi resurse, dar există o ignoranţă a publicului care crede că matematica este străină. Grigore Moisil începuse să ţină cursuri de matematică şi la alte facultăţi, nu neapărat de profil. Eu eram într-un rol mai mare în Facultatea de Matematică, în sensul că predam cursuri de matematică aplicată. El a văzut că mă ocup de asta, astfel că, într-o zi, m-a chemat la el şi mi-a vorbit despre „campania“ sa. „Uite, eu ţin cursuri şi la alte facultăţi, nu doar la Matematică. La început am ţinut şi la unii, şi la alţii. Acum, e aşa de mare reţeaua că nu mai pot să continui. Vrei să preiei nişte cursuri la alte universităţi din ale mele?“, mi-a propus. Am fost încântat! Practic, m-a luat partener în proiectul său pe care-l iniţiase. Timp de un an, am ţinut cursuri de matematică, la vreo patru facultăţi, printre care Drept, Sociologie, Psihologie.” Interviu M. Malița 2014 [1].

“I-am oferit o mică maşină electronică construită de mine, in SUA”

“Interesul cel mai mare însă s-a produs după ce eu am fost în SUA, în calitate de consilier al Misiunii Permanente a României la ONU. Dar nu are legătură cu funcţia mea, ci cu faptul că, acolo, eu am făcut cursuri de programare pe calculator. Asta i-a trezit o curiozitate foarte mare. Şi, ca răspuns, i-am oferit o mică maşină electronică construită de mine. În SUA se vindeau, de obicei, aparate pe care trebuia să le montezi singur. Asta era o mică maşină de calcul, precum cea de scris, pe care puteai să faci adunări, scăderi. Avea mai multe funcţii. Era o noutate pentru că era extrem de mică – pe atunci calculatoarele” Interviu M. Malița 2014 [1].

“O iniţiativă foarte importantă – de a crea un Centru de Calcul la Universitatea din Bucureşti”

“Între timp, Moisil avusese o iniţiativă foarte importantă – de a crea un Centru de Calcul la Universitatea din Bucureşti. De altfel, eram una dintre cele zece universităţi din lume care aveau un centru de calcul! Moisil a intrat în fluxul internaţional cu o cercetare de logică căreia i-a găsit echivalentul în matematică. El a fost foarte atras de logicile neclasice şi a lucrat în asta cu totul superb. A publicat un compendiu de cercetare şi de prezentare a tuturor noilor logici în lume. Practic, calculatorul era mană cerească pentru Centrul de Calcul. Absolut! S-a uitat la ea, a desfăcut-o, s-a jucat cu ea. Dar cum fac ei şi cum se obţine? Ce putem cumpăra să avem şi noi? Am devenit colaborator al Centrului şi discutam mereu despre viitorul instituţiei. Moisil: „Să încercăm să lucrăm la ceva bun“ De atunci, ideea informaticii l-a urmărit în permanenţă. E puţin spus! El este cel care a avut ideea introducerii liceelor, facultăţilor de informatică în România. Iar felul în care s-au petrecut lucrurile, este uluitor.“ Interviu M. Malița 2014 [1].

“Şi aşa mi-a dat o listă de informatizare a învăţământului cum nu s-a mai pomenit!”

”M-am pomenit cu el la Minister, imediat după ce eu am fost numit ministru al Învăţământului, în ’70. „O să încercăm să lucrăm la ceva bun“, mi-a zis. „Trebuie să trecem energic la informatizarea şcolilor. Tu eşti ministru. Eu aş zice să scriem ce trebuie făcut. Şi, pe urmă, tu te ocupi.“ Şi a început: „Trebuie să avem o foarte bună prezentare a informaticii în universităţi. Deci, creăm catedre de informatică în toate universităţile din ţară. Bun. Dar asta este pe planul general al învăţământului superior. Noi trebuie să avem grijă şi de învăţământul nou – trebuie să fie şi o facultate sau două de informatică. Deci, toate marile universităţi îşi creează facultăţi de informatică! Astfel, informatica va deveni una dintre disciplinele care se vor putea studia. Ai înţeles, nu?“. Eu: „Da, da, am notat“. „Dar, acum, că am înfiinţat şi facultăţile, am introdus cursurile, ce facem cu învăţământul secundar? Întâi să introducem materia peste tot în licee, să-i facem să cumpere calculatoare! Parcă nu e destul! Sunt oameni care vor dori să se specializeze mai curând. Trebuie să facem licee de informatică! Şi aşa mi-a dat o listă de informatizare a învăţământului cum nu s-a mai pomenit!” Interviu M. Malița 2014 [1].

“Măi, te pomeneşti că ţine! Am semnat pentru ele. Era un proiect gigantic!”

“Eu eram nou în funcţie. I-am spus atunci: „Poate vă înşelaţi, domnule profesor, de puterea mea, dar trebuie obţinute o mulţime de dispoziţii... Să vedem ce zice Parlamentul, ce spune legea, care e avizul economiştilor şi tot aşa“. „Păi, asta e treaba dumitale? Dumneata le scrii şi ei se descurcă după aceea. Nu trebuie decât să le semnezi.“ Am început să mă gândesc: „Măi, te pomeneşti că ţine!“.Te pomeneşti că mă lasă lumea în pace, nu mă observă că eu semnez şi poate se face ceva. Am luat lista imensă cu universităţi, licee, facultăţi, generalizarea învăţământului, computere pentru toată lumea şi le-am transformat în directivele ministrului. Am semnat pentru ele. Era un proiect gigantic! Şi ce credeţi că s-a întâmplat?” Interviu M. Malița 2014 [1].

“Şi ce credeţi că s-a întâmplat? Informatizarea s-a produs peste noapte”

“S-au aplicat toate! Niciun fel de obiecţie. Am rămas uluit de această treabă. Întâi de toate pentru că eram nou acolo şi se putea concepe că mă apucase pe mine dandanaua. Am respectat planul lui Moisil, integral. Şi toate au curs fără obiecţii şi cu interesul enorm al elevilor şi al profesorilor. Practic, liceele, facultăţile de informatică au fost ideea lui Moisil. Informatizarea s-a produs peste noapte. Iar copiii mei au studiat apoi informatica începând cu şcolile înfiinţate în perioada aceea.” Interviu M. Malița 2014 [1].

Mircea Malița - 2013, Diploma de excelenţă pentru contribuţiile deosebite aduse învăţământului românesc

“Noi ne-am concentrat în ultimul timp pe ceea ce se întâmplă azi, ce urmează să se întâmple mâine, dar uităm că temelia a fost construită cu mulţi ani în urmă. De exemplu, noi toţi din sala asta suntem, într-o anumită măsură, rezultatul politicilor domnului ministru Maliţa, care în perioada anilor '70-'71 a luat câteva decizii fundamentale. Mircea Maliţa a introdus ştiinţa managementului, chiar dacă în acea perioadă nu putea să folosească acest cuvânt. Introducerea calculatorului şi dezvoltarea departamentelor de matematică, IT şi informatică în universităţi, care după aceea a produs efecte la nivelul întregii societăţi. Ştiţi bine că astăzi avem în marile corporaţii domeniul informatic, avem români pe cele mai înalte poziţii care au fost creaţi într-o şcoală pe care domnul Maliţa acum 40 de ani a modelat-o. Studiile prospective, şi nu la nivelul României, ci la nivel mondial, studiile prospective, prima conferinţă de studii prospective a avut loc la Bucureşti, în 1972, dar şi societatea mondială de studii prosepective de astăzi recunoaşte contribuţia pe care România, respectiv domnul academician Maliţa a avut-o. Clubul de la Roma, o altă contribuţie importantă pe care domnul academician a avut-o, sigur, nu în momentul ăla, cât a fost ministru, dar după '72, este primul raport pe educaţie al Clubului de la Roma. «No limits to learning» este un studiu care şi astăzi este considerat extrem de important şi asupra căruia se fac aprecieri pozitive” Remus Pricopie, fost ministru al Educaţiei Naţionale [2].

Imaginea din dreapta: Margaret Thatcher şi Mircea Maliţa, anul 1991. Interviu M. Malița 2014 [3].

REFERINȚE 
1. Mircea Maliţa: Interviu, 2014, http://adevarul.ro/educatie/
2. Mircea Maliţa: Schimbările în educaţie, 2013, http://www.mediafax.ro/social/
3. Mircea Maliţa: Interviu M. Malița 2013, http://adevarul.ro/cultura/

---

Romanian Authors in Theoretical Computer Science

ROMANIAN CIVILIZATION. Supp.1
"One Hundred Romanian in Theoretical Computer Scientists", Editura Academiei Române, 2018

Edited by

• Svetlana COJOCARU, Chişinău, Corresponding Member of the Academy of Sciences of Moldova, 
• Acad. Gheorghe PĂUN, Curtea de Argeş, 
• Prof. univ. dr. Dragoş VAIDA, Bucharest

Contents: http://www.c3.icvl.eu/2018/rom-csc

OBSERVAȚIE. Update 20 iunie 2019. Academia Română și sărbătorirea Centenarului Marii Uniri. Discursul acad. Victor Spinei, vicepreședinte al Academiei Române, 4 aprilie 2019 | Aula Academiei Române - https://acad.ro/com2019/doc/d0404-ZiuaAR-DiscursVSpinei.pdf

VOLUME PUBLICATE

1. LINGVISTICA ROMÂNEASCĂ coordonatori: Marius Sala, Nicolae Saramandu
2. ISTORIA CHIMIEI ROMÂNEŞTI coordonator: Petre T. Frangopol
3. ŞTIINŢA DREPTULUI ŞI CULTURA JURIDICĂ ÎN ROMÂNIA Mircea Duţu
4. ISTORIA SOCIALĂ A ROMÂNIEI Cătălin Zamfir
5. ISTORIA GEOŞTIINŢELOR ÎN ROMÂNIA. ŞTIINŢELE GEOLOGICE coordonatori: Dan Rădulescu, Nicolae Panin, Nicolae Anastasiu, Titus Brustur
6. ISTORIA GEOŞTIINŢELOR ÎN ROMÂNIA. ŞTIINŢELE GEOFIZICE coordonatori: Crişan Demetrescu, Alina Marin
7. ISTORIA GEOŞTIINŢELOR ÎN ROMÂNIA. ŞTIINŢELE GEOGRAFICE coordonatori: Dan Bălteanu, Sorin Geacu, Monica Dumitraşcu
8. ETNOLOGIE ROMÂNEASCĂ. TRADIŢIE, CULTURĂ, CIVILIZAŢIE coordonatori: Sabina Ispas, Nicoleta Coatu
9. DEMOGRAFIA ROMÂNIEI coordonator: Vasile Gheţău
10. ECONOMIA ROMÂNIEI DUPĂ MAREA UNIRE, I, MACROECONOMIA coordonatori: Aurel Iancu, Nicolae Păun
11. PAGINI DIN ISTORIA MATEMATICII ROMÂNEȘTI coordonatori: Viorel Barbu, Gabriela Marinoschi, Ioan Tomescu
12. ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI ÎN ROMÂNIA coordonator : Florin Gheorghe Filip
13. PAGINI DIN ISTORIA MUZICII ROMÂNEȘTI, I, CRISTALIZĂRI Octavian Lazăr Cosma
14. PAGINI DIN ISTORIA MUZICII ROMÂNEȘTI, II, AFIRMĂRI Octavian Lazăr Cosma
15. ISTORIA FILOSOFIEI ROMÂNEȘTI coordonatori: Alexandru Surdu, Dragoș Popescu, Ștefan-Dominic Georgescu
16. ECONOMIA ROMÂNIEI DUPĂ MAREA UNIRE, II, ECONOMIA SECTORIALĂ coordonatori: Aurel Iancu (coordonator principal), George Georgescu Victor Axenciuc, Florin-Marius Pavelescu, Constantin Ciutacu
17. POLITICA EXTERNĂ ȘI DIPLOMAȚIA ROMÂNIEI PE PARCURSUL UNUI SECOL DE LA ÎNFĂPTUIREA ROMÂNIEI MARI, I coordonator Ion M. Anghel
18. POLITICA EXTERNĂ ȘI DIPLOMAȚIA ROMÂNIEI PE PARCURSUL UNUI SECOL DE LA ÎNFĂPTUIREA ROMÂNIEI MARI, II coordonator Ion M. Anghel
19. ISTORIA ROMÂNILOR, I coordonator Dan Berindei în colaborare cu Dorina Rusu
20. ISTORIA ROMÂNILOR, II coordonator Dan Berindei în colaborare cu Dorina Rusu
21. ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE Mircea Păcurariu
Supliment 1. ȘCOALA ROMÂNEASCĂ DE MICRO- ȘI NANOELECTRONICĂ coordonator Dan Dascălu
Supplement 1. (la Romanian Civilization) ONE HUNDRED ROMANIAN AUTHORS IN THEORETICAL COMPUTER SCIENCE coordinators: Svetlana Cojocaru, Gheorghe Păun, Dragoș Vaida

---

Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Inteligenței artificiale

Ciclul “Istoria Informaticii românești”: Românul Ștefan Odobleja, precursor al Ciberneticii și al Inteligenței artificiale

„Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă” dr. Ștefan Odobleja (1902-1978)

În acest an, se împlinesc 40 de ani de la moartea lui Ştefan Odobleja (13 oct. 1902 - 4 sept. 1978), medic militar și filosof, membru post-mortem al Academiei Române, și 80 de ani de la publicarea la Paris, de către Librairie Malonie, a cărții sale, “Psichologie consonantiste”, 1938, 1939 (The Consonantist Psychology) [1]. În imaginea alăturată: Ștefan Odobleja (dreapta), în curtea Mănăstirii Argeșului
Cartea în două volume - un tratat de înalt nivel ştiinţific privind concepţia sistemică şi cibernetică asupra lumii vii şi nevii, de 900 de pagini și 300 de desene realizate de autor, este o lucrare de pionierat în știința ciberneticii, fapt pentru care românul Odobleja este considerat părintele ciberneticii generalizate. Noua știință a fost numită Cibernetică, în anul 1948, după ce, 10 ani de la apariția cărții lui Odobleja, matematicianul american Norbert Wiener publică “Cybernetics or Control and Communication in the Animal and the Machine”, carte apărută în același timp la Paris și New York. Cibernetica a contribuit la apariția primelor calculatoare electronice, după anul 1945, și la dezvoltarea Informaticii (Computer Science) și a Inteligenței artificiale. Cele doua imagini de mai jos sunt capturi ale articolului [1].

Pe plan mondial, matematicianul american-de origine maghiară, John von Neumann (1903 – 1957) este autorul structurii calculatorului modern prin “Von Neumann architecture”, din raportul tehnic “First Draft of a Report on the EDVAC” din anul 1945, arhitectură ce s-a bazat pe lucrările matematicianului britanic Alan Mathison Turing (1912-1954)- acest lucru a fost recunoscut de către Neumann, ce a descris așa-numita mașină abstractă Turing (Computing Machine) - „On Computable Numbers, with an Application to the Entscheidungsproblem”, Proceedings of the London Mathematical Society, 2 42: 230–65, 1936. În anul 1943 Turing a construit-pentru benefiiciile armatei britanice, Colossus – primul calculator electronic digital pentru decriptarea codurilor germane, iar în perioada 1945-1946 contribuie la prototipul maşinii de calcul “Automatic Computing Engine”, realizată fizic mai târziu, în anul 1950. În anul 1946 Turing a prezentat o lucrare ce reprezintă primul proiect detaliat al unui calculator cu program stocat. În prezent, aceasta arhitectură este recunoscută şi valabilă.

Cele 9 legi universale formulate de dr. Ștefan Odobleja în anul 1938, înainte de N. Wiener (1948), W. Rose Asley (1951), A. Ducrocq (1965), P. Postelnicu (1945), Jose Blasco Llopis (1977)

1. legea echivalenței
2. legea echilibrului
3. legea compensației
4. legea reacției
5. legea oscilației
6. legea reversibității (conexiune inversă/feedback)
7. legea inerției
8. legea consonanței (rezonanței)
9. legea transformării (evoluției)

Imaginea alăturată - descrisă de dr. Ștefan Odobleja prezintă cele 9 legi universale formulate de acesta - în anul 1938, înainte de N. Wiener (1948), W. Rose Asley (1951), A. Ducrocq (1965), P. Postelnicu (1945), Jose Blasco Llopis (1977).

Alan Turing a fost extrem de influent în dezvoltarea ştiinţei calculatorului, oferind o formalizare a conceptelor de "Algoritm" şi "Computing" prin definirea maşinii Turing, ce a jucat un rol important în crearea calculatorului modern. În anul 1930 a definit conceptul de maşină universală ce stă la baza revoluţiei științei calculului (computer science). În anul 1945 Turing a fost un pionier al construirii unui calculator electronic, în paralel cu proiectul lui John von Neumann (EDVAC Report 1945). Dar, adevăratul rol important al lui Turing a fost în înțelegerea ştiinţifică a funcţionării minţii omului, ce a condus la celebrul "Test Turing" pentru a defini inteligenţa maşinilor de calcul (calculatorului) şi la previziuni pentru secolul XXI.
De asemenea, celebrul matematician Alan Turing Alan a făcut istorie, deoarece astăzi este considerat a fi unul din precursorii Informaticii şi al Inteligenţei Artificiale. Pe plan mondial, este recunoscută contribuţia lui Turing asupra dezvoltării diverselor ştiinţe şi discipline: matematică, ştiinţa calculului (computer science), informatică, bioinformatică, calculatoare şi tehnologia informaţiei, morfogeneza (morphogenesis, mathematical biology), inteligenţa artificială, filozofia şi restul lumii ştiinţfice.

România acelor ani, înainte și după cel de-al II-lea război mondial, era conectată la activitatea științifică și tehnică privind apariția noilor științe: Cibernetica și informatica, prin eforturile științifice ale comunității mondiale, la construirea sistemelor de calcul (computer systems). În deceniul ‘60, România era considerată între primele țări din lume (după SUA, Anglia, URSS, Germania, Franţa, Japonia, Austria, Olanda, Italia, Danemarca) privind cercetările și eforturile pentru construirea calculatorului electronic. Școala românească de matematică s-a dezvoltat sub influența matematicienilor români ce și-au susținut doctoratele cu prestigioși matematicieni din Franța, Germania, Italia. De exemplu, matematicianul Gabriel Sudan (1899-1977) a publicat în anul 1927 (înaintea lui W. Ackermann, 1928), prima funcție recursivă ce nu este primitiv recursivă.
"The Romanian School of Mathematics developed under the influence of the Romanian mathematicians [32, 37] who took their doctorates in the following countries (in 1860 the University of Iasi was founded, and in 1864, the University of Bucharest):

• France - the first doctors in mathematics in Paris: Spiru Haret (1878), David Emmanuel (1879), Constantin Gogu (1882) and Nicolae Coculescu (1895), followed by Gheorghe Țițeica (1899), Dimitrie Pompeiu (1905), Traian Lalescu (1908), Constantin Popovici (1908), Simion Stoilow (1916), Miron Nicolescu (1928), Alexandru Ghika (1929), Alexandru Froda (1929), Nicolae Teodorescu (1931), Tiberiu Popoviciu 1935), Caius Iacob (1935);
• Germany - Alexander Myller (1906), Victor Vâlcovici (1913), Gabriel Sudan (1925), Dan Barbilian (1929);
• Italy - Octav Onicescu (1920), Gheorghe Vrănceanu (1924), Gheorghe Mihoc (1930), Ion Creangă (1930), Mendel Haimovici (1932)"[3,4].

România se poate mândri cu contribuția oamenilor de știință romăni- matematicieni și ingineri, în câteva domenii ale cercetării științifice, privind fundamentele teoriei calculabilității, fundamentele ciberneticii, teoria algebrică a mecanismelor automate, logica matematică aplicată la construirea și utilizarea primelor calculatoare electronice din România, un rol primordial având acad. Grigore C. Moisil (1906-1973), considerat fondatorul informaticii românești, împreună cu inginerii ce au construit și dezvoltat industira de calculatoare românești.

REFERINȚE
1. Eufrosina Otlăcan, Despre naționalism și cibernetica lui Ștefan Odobleja,Curtea de la Arges , Anul IX, Nr. 5(90), Mai 2018, pag. 16-17, 2018, http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/IX_5_90/IX_5_90.pdf
2. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, Ştefan Odobleja: A Scientific Visionary, precursor of Cybernetics and Artificial Intelligence, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL 2017), Ed. Universității din București, 2017
3. Marin Vlada, Adrian Adăscăliței, History of Informatics. From recursivity to the Turing universal machine and Horn clauses, Proceedings of the 12th International Conference On Virtual Learning (ICVL 2017), Ed. Universității din București, 2017
4. Marin Vlada, 2012 The Alan Turing Year – de la maşina Enigma şi testul Turing la Inteligenţa Artificială, Lucrările Cnferinței Naționale de Învățământ Virtual (CNIV 2012), Ed. Universității din București, 2012

---

Liliana Romaniuc, "profesor de colecție"

Prof. dr. Liliana Romaniuc, Președinte ARL (Asociația Română de Literație)

PROFESORI: ”Calitatea predării, a învățării și a educației din școlile noastre se va îmbunătăți prin formarea de calitate a profesorilor: cea inițială și cea continuă, prin multiplicarea exemplelor de bună practică - pentru că, da, avem suficiente, dar nu sunt cunoscute. De asemenea, prin acordarea sprijinului de care profesorii și directorii au nevoie în problemele cu care ei se confruntă. Nu în ultimul rând, prin crearea unei culturi a învățării profesionale și colaborative la nivelul școlii. Nu cred că dublarea salariilor va conduce la îmbunătățiri semnificative. Da, poate să atragă tineri ceva mai bine pregătiți, dar nu e suficient, dacă școala nu este simultan un spațiu de învățare și transformare și pentru profesori. Profesorilor și directorilor trebuie să le acordăm cât mai multă autonomie, dacă chiar vrem să fie creativi, inovativi și responsabili. Controlul nu încurajează aceste lucruri! Nici vânarea profesorilor nu este o practică demnă de un sistem educațional cât de cât normal! Ea aparține unui alt tip de societate, știm bine! Coaching, mentorare, susținere, învățare, transformare sunt practici care, cred eu, dau rezultate. E suficient să ne uităm un pic către cei care le folosesc de ani buni!”

"PROFESORI DE COLECȚIE": „Experiența noastră din ultimii 5 ani, de lucru în școli, ne arată că sunt mulți profesori care realmente fac minuni în clasele lor - sunt acei profesori pe care îmi place să-i numesc „profesori de colecție”, acei profesori de care nu știu ziarele, nici televiziunile, nici sponsorii. Ei sunt profesorii care lucrează cu elevi din zone sau din familii vulnerabile, îi sprijină, îi încurajează și fac progresul posibil. Dorim să cunoaștem cât mai mulți dintre acești colegi, să-i vizităm, să le recunoaștem meritele, să promovăm și să multiplicăm ceea ce ei fac. Credem în puterea exemplelor de bună practică.”

REFERINȚĂ:
M. Vlada, Învățarea ca proces educațional – Opinii, http://c3.cniv.ro/?q=2018/proces-edu, 2018

---

Prof. I. Văduva despre acad. Gr. C. Moisil

Ciclul “Istoria Informaticii românești”: Prof. I. Văduva despre acad. Gr. C. Moisil

Conferinţe la Academia Română „Începuturile Informaticii la Universitatea din Bucureşti” - Universitatea din Bucureşti. DIVIZIA DE ISTORIA ŞTIINŢEI (DIS) a Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Luni 7 mai 2018, orele 15-18, în Sala de Consiliu a Academiei Române.

Ref. http://www.unibuc.ro/2016/, http://www.c3.icvl.eu/2014/vaduva-ccub, http://www.c3.cniv.ro/?q=2014/vaduva-ccub, http://www.c3.cniv.ro/?q=2016/vaduva, http://www.agora.ro/
- https://youtu.be/ffAJSW4abzc

Învățarea interactivă: from Vygotsky and Bruner to Hattie

Theory of Cognitive Development (Piaget), Social Development Theory (Vygotsky) , Taxonomy of Learning Domains (Bloom&Anderson), Theory of Multiple Intelligences (Gardner), Genetic-cognitive and structural Theory (Bruner), Visible Learning (Hattie)

Lev Vygotsky (1896-1934) - Social Development Theory

La Vygotsky conceptul de ZPD (Zone of proximal development) este utilizat pe scară largă pentru a studia dezvoltarea psihică a copiilor, deoarece se referă la educație. Conceptul ZPD este privit ca o schelă/structură de "puncte de susținere" pentru efectuarea unei acțiuni. Aceasta se referă la ajutorul sau îndrumările primite de la un adult sau un coleg mai competent pentru a permite copilului să lucreze în cadrul ZPD.
Cu toate că Vygotsky nu a menționat niciodată acest termen, "schelele" au fost dezvoltate pentru prima oară de Jerome Bruner, David Wood și Gail Ross, aplicând în același timp conceptul de ZPD al lui Vygotsky în diferite contexte educaționale. Potrivit lui Wass și Golding, oferind elevilor cele mai dificile sarcini pe care le pot face cu "schelele" ce conduc la cele mai mari câștiguri de învățare. Lucrările lui Lev Vygotsky și ale altor psihologi privind dezvoltare au devenit fundamentul multor cercetări și teorii în cunoașterea dezvoltării în ultimele câteva decenii, în special a ceea ce a devenit cunoscut ca teoria dezvoltării sociale (Social Development Theory).
Teoriile lui Vygotsky subliniază rolul fundamental al interacțiunii sociale în dezvoltarea cunoașterii (Vygotsky, 1978) deoarece el credea cu tărie că, in general, comunitatea joacă un rol central în procesul de "a face sens". Spre deosebire de noțiunea lui Piaget, conform căreia dezvoltarea copiilor trebuie să-și urmeze în mod necesar învățarea, Vygotsky a argumentat: "învățarea este un aspect necesar și universal al procesului de dezvoltare a funcției psihologice organizate cultural, în special umane". Cu alte cuvinte, învățarea socială tinde să preceadă dezvoltarea.

Jerome Bruner (1915 – 2016) - Genetic-cognitive and structural Theory

Jerome Bruner este unul dintre cei mai cunoscuţi şi influenţi psihologi ai secolului al XX-lea. A reprezentat una dintre figurile cheie ale aşa-numitei revoluţii cognitive, iar domeniul în care şi-a exercitat cu precădere influenţa este domeniul educaţional. A fost interesat de identificarea manierei optime de învăţare a elevilor şi de dimensionarea practicilor educaţionale care să promoveze această modalitate de învăţare. Acesta este motivul pentru care s-a afirmat că teoria lui Bruner asupra învăţării este, în fapt, o teorie a instruirii. Ulterior, Bruner a devenit un aprig critic al „revoluţiei cognitive”, orientându-se către construirea unei perspective educaţionale bazate pe o psihologie culturală, care ia în considerare contextul istoric, social şi cultural al indivizilor în interpretarea fenomenelor. Acesta este motivul pentru care teoria autorului poate fi încadrată atât în modelul cognitivist, cât şi în acela constructivist al învăţării.

• Interesul lui Bruner pentru dezvoltarea cognitivă a copiilor derivă din preocuparea sa pentru modul de funcţionare a unor procese cognitive, referindu-se în special la formarea şi dezvoltarea conceptelor şi la capacitatea de rezolvare a problemelor. Referindu-se la primul proces menţionat, Bruner afirma că, la baza constituirii conceptelor se află procesul de categorizare: „A percepe înseamnă a categoriza, a conceptualiza înseamnă a categoriza, a învăţa înseamnă a alcătui categorii, a lua decizii înseamnă a categoriza.” El a susţinut ideea că oamenii interpretează lumea în termeni de similarităţi şi diferenţe şi a lansat ideea unui sistem de codificare a cunoaşterii bazat pe aranjarea ierarhică a categoriilor de concepte. În ultimă instanţă, categorizarea stă la baza procesării informaţiei.

• În ceea ce priveşte perspectiva sa asupra dezvoltării şi învăţării, s-a afirmat că Bruner este situat, într-un fel, între Piaget şi Vîgotski. Asemeni lui Piaget, Bruner recunoaşte rolul datului biologic asupra dezvoltării cognitive, în sensul că indivizii deţin la naştere o serie de sisteme biologice care se dezvoltă în complexitate odată cu trecerea timpului şi care fac posibilă interpretarea mediului înconjurător. De asemenea, în acord cu psihologul elveţian, Bruner consideră că procesul de dezvoltare a individului trebuie să fie unul activ, că individul trebuie să-şi construiască propria înţelegere asupra universului având la bază cunoaşterea anterioară sau cea curentă. Cel ce învaţă selectează şi transformă informaţia, construieşte ipoteze şi adoptă decizii sprijinindu-se pe structurile sale cognitive. Astfel, structurile cognitive (scheme, modele mintale) oferă organizare şi semnificaţie experienţelor şi permit individului să meargă dincolo de informaţia dată.
• Spre deosebire de Piaget şi în acord cu Vîgotski, Bruner evidenţiază rolul limbajului în dezvoltare, limbaj care nu numai că reflectă experienţa, dar o şi transformă. Pornind de aici, Bruner a reliefat aspectul social al învăţării. El avansează conceptul de „reciprocitate” definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva şi de a lucra împreună cu alţii pentru atingerea unui obiectiv”. Astfel, reciprocitatea este un stimulent al învăţării: „Când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activată în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par să existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competenţă cerută de constituirea grupului.” (Bruner, J., 1970)

Bruner a formulat câteva principii necesare în înţelegerea dezvoltării intelectuale: 1. Dezvoltarea se caracterizează prin creşterea treptată, prin instruire şi autoinstruire a independenţei răspunsului faţă de natura imediată a stimulului. 2. Dezvoltarea depinde de interiorizarea evenimentelor într-un sistem de depozitare corespunzător mediului, sistem care să permită achiziţii ulterioare. 3. Dezvoltarea intelectuală implică o capacitate crescută a individului de a-şi exprima sieşi şi altora, cu ajutorul cuvintelor şi al simbolurilor, ceea ce a făcut sau va face. 4. Dezvoltarea intelectuală se bazează pe o interacţiune sistematică şi contingentă între un îndrumător şi cel care învaţă. 5. Predarea este facilitată de limbaj care intervine ca instrument cu ajutorul căruia individul ordonează realitatea înconjurătoare. 6. Dezvoltarea intelectuală se caracterizează prin creşterea capacităţii individului de a opera simultan cu mai multe alternative, de a tinde către urmărirea mai multor succesiuni de fapte în aceeaşi perioadă de timp şi de a aloca timp şi atenţia corespunzătoare acestor solicitări multiple.

În teoria sa, Bruner a identificat trei modalităţi de procesare a informaţiei, de cunoaştere umană:

• Modalitatea activă: realizată prin manipularea liberă a obiectelor şi prin exersare, acţiuni indispensabile în formarea priceperilor şi a deprinderilor, dar şi în achiziţionarea primelor cunoştinţe (această modalitate este specifică primilor ani ai vieţii în care copilul învaţă să-şi controleze propriul corp şi mediul înconjurător prin acţiuni fizice asupra acestora).
• Modalitatea iconică: se bazează pe imagini mai ales vizuale, dar şi sonore şi olfactive, această modalitate fiind guvernată de principiile organizării perceptuale (Bruner a încercat să explice eşecul copiilor din studiile lui Piaget în ceea ce priveşte conservarea prin faptul că aceştia erau tributari modalităţii iconice de procesare a informaţiei).
• Modalitatea simbolică: această modalitate reprezintă un important salt în dezvoltarea cognitivă, în sensul că imaginile sunt înlocuite cu simboluri (cuvinte sau alte semne convenţionale), permiţând apariţia conceptelor, a noţiunilor. S-ar putea spune că şi teoria lui Bruner, asemenea celei a lui Piaget, este o teorie a dezvoltării în stadii, dar diferenţa majoră între cei doi autori constă în faptul că, în vreme ce Piaget considera că gândirea logică, abstractă este ultima fază a dezvoltării cognitive, Bruner susţine că toate aceste modalităţi de reprezentare a realităţii sunt valabile şi mai ales necesare adultului angajat într-un proces de rezolvare de probleme. Altfel spus, utilizarea modalităţilor menţionate nu este condiţionată de apartenenţa la un anumit nivel de vârstă, pur şi simplu sarcini diferite impun strategii de rezolvare diferite.

Aplicaţii ale teoriei lui Bruner:

• Una dintre implicaţiile-cheie pentru procesul de instruire ce rezultă din elementele teoriei lui Bruner se referă la faptul că eşecul şcolar al unor elevi poate să aibă şi alte explicaţii plauzibile, obiective, decât lipsa de pregătire şi interes a acestora. Există cel puţin două astfel de explicaţii în concepţia autorului: (1) disciplinele pe care trebuie să le parcurgă elevii nu sunt predate într-o manieră care să satisfacă modalitatea de reprezentare a lumii, de cunoaştere specifică fiecărui elev (activă, iconică, simbolică) şi (2) în proiectarea şi implementarea procesului de instruire se ignoră dimensiunea culturală a învăţării (există probleme şi modalităţi de soluţionare a acestora tipice unei culturi sau alteia). Altfel spus, dacă cele trei modalităţi de reprezentare a lumii oferă o explicaţie asupra învăţării individului „dinăuntru spre în afară”, dimensiunea culturală asigură o imagine „din afară spre înăuntru”. Prin urmare, recomandarea lui Bruner este ca predarea unei discipline să se facă astfel încât să reflecte modalitatea de gândire prin care operează copilul. Mai mult, Bruner considera că „orice copil poate fi învăţat orice, la orice vârstă, cu condiţia să fie alese mijloacele şi metodele de educaţie corespunzătoare.”(Bruner, J., 1970). Se desprinde de aici ideea lui Bruner cu privire la structurarea curriculum-ului în spirală: tratarea şi apoi reluarea unor concepte la vârste diferite, dar cu o mai mare complexitate.
• În ceea ce priveşte metoda de învăţare, Bruner propune învăţarea prin descoperire, punerea elevului în situaţia de a mânui obiecte, de a rezolva contradicţii, probleme. Pornind de aici, Bruner sugerează că procesul de instruire trebuie să asigure participarea reală, activizarea elevului: „A instrui pe cineva nu este o chestiune de înmagazinare de rezultate (memorare de informaţii), ci presupune a-l învăţa să participe la procesul care face posibilă crearea de cunoştinţe; nu predăm o materie oarecare pentru a produce mici biblioteci vii în acea materie, ci pentru a-l face pe elev să gândească el însuşi matematic, să privească fenomenele asemenea unui istoric, să ia parte la procesul de creare a cunoştinţelor. Cunoaşterea este un proces, nu un produs.” (Bruner, J., 1970). Prin teoria sa, Bruner a oferit educatorilor perspective deosebit de valoroase cu privire la felul în care învaţă elevii şi la modalităţile optime în care trebuie să conceapă procesul de instruire.

John Hattie - Visible Learning

Potrivit profesorului John Hattie [3], învățarea vizibilă (Visible Learning) și predarea apar atunci când profesorii văd învățarea prin ochii studenților și îi ajută să devină proprii profesori. Învățarea vizibilă înseamnă un rol sporit pentru cadrele didactice, deoarece aceștia devin evaluatori ai propriei învățări. Conform cu John Hattie un glosar ce explică influențele legate de realizarea elevilor/studenților: 1. Gradul de auto-raportare al studenților; 2. Programele de tip J. Piaget; 3. Răspuns la intervenție; 4. Credibilitatea profesorului; 5. Asigurarea evaluării formative; 6. Micro-predare; 7. Discuții în clasă; 8. Intervenții complexe pentru elevii cu dificultăți de învățare; 9. Claritatea explicațiilor date de profesor; 10. Feedback.

Învățarea vizibilă a fost introdusă de John Hattie în studiul său inovator, meta, Visible Learning (2009). Hattie a comparat dimensiunile efectelor multor aspecte care influențează rezultatele învățării. Hattie subliniază că în educație majoritatea lucrurilor funcționează. Întrebările sunt cele care funcționează cel mai bine și unde să ne concentrăm eforturile.
Când prima carte a lui John Hattie, "Visible Learning", a fost publicată în 2009, Suplimentul educațional Times nu vorbea decât despre "sfântul grail al educației". Pentru un interviu acordat lui John Hattie în 2012, TES intitulat "El nu este mesia ... dar pentru mulți factori de decizie se apropie". Cel puțin din moment ce și-a publicat următoarea viziune de învățare vizibilă pentru profesori (2012), care se axează pe povestea din spatele datelor. Unul dintre principalele aspecte ale învățării vizibile este o nouă înțelegere a rolului sporit al profesorilor: Profesorii au cel mai mare succes atunci când devin evaluatori ai propriei învățături.
John Hattie: „ I could not care less about how you teach!“ – Video (conference in Melbourne, Australia, about „The status of evidence in education“)

REFERINȚE
1. Mihaela Suditu, Alina Margaritoiu, Alina Brezoi, Curs - Metode interactive de predare - învăţare, https://programareliceu.files.wordpress.com/2014/07/metode_interactive_de_predare-invatare.pdf, 2014
2. M. Vlada, From Piaget and Vygotsky to Bloom and Gardner, http://mvlada.blogspot.ro/2015/01/from-piaget-and-vygotsky-to-bloom-and.html, 2015
3. John Hattie, Visible Learning,https://visible-learning.org/john-hattie, www.visiblelearningplus.com

Pagini din istoria Informaticii românești

Conferinţe la Academia Română „Începuturile Informaticii la Universitatea din Bucureşti”

- „ÎNCEPUTURILE INFORMATICII LA UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI” de Prof. dr. Virgil Căzănescu, Universitatea din Bucureşti. DIVIZIA DE ISTORIA ŞTIINŢEI (DIS) a Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST), Luni 7 mai 2018, orele 15-18, în Sala de Consiliu a Academiei Române (REF. - http://www.agora.ro/)
- https://youtu.be/mlpAl31-ewo

Conferință istorică la Facultatea de Chimie

Conferință-Profesorul Jean-Marie Lehn, Universitatea din Strasbourg. (I-IV) 

Conferința „Perspectives in Chemistry: Molecular – Supramolecular – Adaptive Chemistry" la Facultatea de Chimie București-Profesorul Jean-Marie Lehn, Universitatea din Strasbourg, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie, Doctor Honoris Causa al Universității din București - 02.05.2018, Amf. R3. Ref.: http://www.unibuc.ro/2018/
1 https://youtu.be/QimrzrikwO4

2 https://youtu.be/B8u7WrZS0Qo | 3 https://youtu.be/X6RAR3tHv_Q | 4 https://youtu.be/qpK1f78zo8A
 

---

Un veac de la Marea Unire 1918

Pagini de istorie militară 1916-1918

"Un veac de la Marea Unire 1918" de Dr. Alba Iulia Catrinel Popescu.

Emisiunea de la 6TV evocă pe generalul George Slăniceanu, întemeietorul școlii speciale de artilerie și geniu, prima parte a filmului documentar "Umăr lângă umăr", despre sprijinul acordat militarilor români de către misiunea franceză a generalului Berthelot.

---