Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti by Prof. Ion Văduva

About I. Vaduva , c3.icvl.eu: http://www.c3.icvl.eu/2014/vaduva-ccub  
This article presents a history of Computing Center of the University of Bucharest (CCUB) and its role in the founding of informatics in Romania. În imagine: Prof. emerit Ion Văduva în faţa Galeriei Rectorilor Universităţii din Bucureşti (35 de portrete realizate de artistul plastic Daniela Chirion, şi expuse în holul Rectoratului, Palatul Facultăţii de Drept din Bucureşti), 16 iulie 2014 - Aniversarea Universităţii din Bucureşti.

---

Articolul reflectă numai punctul de vedere al autorului şi opiniile sale reflectă eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace și sub orice formă, transpunerea în format electronic, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin Internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum și alte fapte similare săvârșite fără permisiunea deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
                                                                                                      © ION VĂDUVA, UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Articles by M. Vlada: www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf) | http://mvlada.blogspot.ro (html)| Public (Prezi) | http://topub.unibuc.ro |   http://c3.cniv.ro

ABSTRACT:Acad. Prof. Grigore C. Moisil a prevăzut viitorul computerelor în societate şi de aceea, în februarie 1962, a înfiinţat Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), primul cu acest profil din ţară. Obiectivele acestuia erau: stimularea cercetării în domeniul calculatoarelor, pregătirea profesorilor şi cercetătorilor pentru utilizarea calculatorului, colaborarea specialiştilor din toate domeniile de activitate pentru dezvoltarea, implementarea şi utilizarea metodelor de calcul oferite de calculator, intensificarea colaborării internaţionale pentru introducerea calculatorului în ştiinţă, tehnică, economie, etc.

---

1. Fondarea CCUB

Încă din prima jumătate a decadei anilor 1950, Acad. Prof. Grigore C. Moisil, ca un adevărat vizionar, a prevăzut viitorul computerelor în societate [5]. În acest sens, el a subliniat importanţa logicii matematice şi a teoriei mecanismelor automate în construcţia calculatoarelor. În anul 1959, inspirat de Congresul internaţional al matematicienilor români de la Bucureşti (din anul 1956), Acad. Grigore Moisil (1906-1973), profesor de algebră la Facultatea de Matematica şi Fizică din Bucureşti, a înfiinţat pentru prima dată în ţară specializarea "Maşini de calcul", în această facultate [5,7]. Programul acestei specializări era extins pe ultimii doi ani de studii (din cei cinci!). Disciplinele specializării au fost la început mai degrabă teoretice, dar pe parcurs profesorii au folosit şi experienţa Institutului de Fizică Atomică (IFA) care a construit primele maşini de calcul CIFA (de prima, spre a doua generaţie!), începând cu anul 1956. Primii profesori au fost Paul Constantinescu şi Constantin P. Popovici, iar primii 10 absolvenţi (din anul 1961) ai secţiei au fost angajaţi cu precădere la IFA sau în institute de cercetare cu profil de inginerie electronică sau automatică. Alături de Universitatea din Bucureşti, activitate de pionierat în informatică, au desfăşurat în anii '60 şi alte foruri academice sau de cercetare din Romănia, precum Institutul de Calcul din Cluj, Institutele Politehnice din Timişoara şi Bucureşti, Institutul de Fizică Atomică din Magurele şi mai târziu, Academia de Studii Economice (ASE) şi Institutul Central de Informatică din Bucureşti (ICI). Pentru a stimula cercetarea în domeniul calculatoarelor, în februarie 1962, Acad. Moisil a înfiinţat Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), primul cu acest profil din ţară [1,2,4,6,7]. Cererea de înfiinţare, scrisă de mână de Moisil, a fost aprobată de Ministrul Învăţământului de atunci, Prof. Ştefan Bălan, fost coleg cu el la Institutul Politehnic din Bucureşti (prin anii '40). CCUB a fost înfiinţat ca Laborator pe lângă Catedra de algebră condusă de Moisil; desigur, el a fost primul Director al Centrului. Sediul iniţial al CCUB a fost în Str. Negustori 9, într-o clădire mică unde era şi o bibliotecă folosită de studenţi ce locuiau într-un camin din apropiere. La început, personalul centrului a fost puţin; câţiva absolvenţi ai secţiei "Maşini de calcul", doi ingineri şi doi tehnicieni, în total 7 persoane, inclusiv Prof. Paul Constantinescu (Dir. Adjunct). La început Centrul a avut ca dotare două calculatoare analogice de tip HEATKHIT, aduse de Prof. Mircea Maliţa din Statele Unite, când acesta fusese în misiune diplomatică la Organizaţia Naţiunilor Unite la New York, la sfârşitul anilor '50. (Vezi[6]). Desigur aceste echipamente au devenit cu timpul obiecte de muzeu. În anul 1963, CCUB s-a mutat în Str. Mircea Vulcănescu 125 (fosta Ştefan Furtună). Aici personalul a crescut până la numărul 15 (incluzând 3 tehnicieni) în anul 1968. În anul 1963 a fost dotat cu un calculator analogic MEDA-20, iar în următorii doi ani cu două alte calculatoare MEDA-TA şi MEDA-41TC, toate de producţie cehoslovacă. Un progres în dotare a fost realizat în anul 1964 când Centrul a fost dotat cu un calculator CIFA-3.

2. Activităţile de început ale CCUB

În anul 1966, două evenimente importante au contribuit la creşterea calităţii activităţii Centrului:

1. Primul eveniment a fost Colocviul Internaţional "Tehnici de calcul şi Calculatoare" organizat de Universitatea din București, ASE şi Politehnica din Bucureşti, pe baza unui consistent sprijin financiar din partea Guvernului României. La organizarea acestui Colocviu au contribuit substanţial tinerii cercetători ai CCUB. Atunci, eu eram cercetător la Centrul de Statistică Matematică al Academiei şi la solicitarea Acad. Moisil şi a Acad. Nicolae Teodorescu-decanul facultăţii, am ajutat colectivul centrului la organizare. Colocviul a adus în ţară noi experienţe în domeniul calculatoarelor.

2. Al doilea eveniment care a contribuit la creşterea posibilităţilor de informare ştiinţifică a personalului CCUB a fost o expoziţie de șase săptămâni, organizată cu un calculator ODRA de producţie poloneză, care pe atunci era primul calculator de generaţia a II-a cu care luau contact cercetătorii Centrului.Deşi cu echipamentele din dotare de atunci, nu se puteau realiza performanţe notorii, stimulat de ideile lui Moisil, personalul CCUB a abordat cercetări de traducere automată, studiul limbajului ALGOL-60, compoziţie muzicală cu calculatorul şi desigur, problemele fundamentale de teoria mecanismelor automate, un domeniu în care atunci Universitatea din Bucureşti se situa pe locul III în lume, după URSS şi Cehoslovacia. (Vezi [3]). Referitor la rezolvarea de probleme prac¬tice, cercetătorii au realizat mici programe şi au încercat să rezolve o problemă reală de programare lineară (la modă pe atunci), dar după cca 1/2 ore CIFA-3 s-a blocat din cauza instabilităţii curentului electric. Totuşi, echipamentele din dotare au avut un rol important pentru cercetători privind îmbogăţirea cunoştinţelor şi experienţei de programare. Pe atunci, programarea se realiza în limbaje apropiate de codul mașină! Un pas calitativ important în activitatea Centrului a fost realizat în ianuarie 1968, când Filiala est-europeană a firmei IBM cu sediul la Viena, a organizat o expoziţie în România. Datorită prestigiului Acad. Moisil, calculatorul IBM 360/30 (calculator foarte performant de generaţia a III-a în acel timp) a fost instalat într-o clădire special amenajată la sediul Centrului. Timp de şase luni, firma IBM a organizat cursuri de două sau trei săptămâni pentru a instrui personalul Centrului în programarea şi utilizarea calculatorului: limbajele Fortran, COBOL şi ASSEMBLER, în sistemul de operare DOS (Disk Operating System), bazat pe folosirea discurilor magnetice, utilizate şi astăzi. DOS este alternativa la TOS=Tape Operating System, bazat pe benzi magnetice, un sistem dezvoltat în anii '60 de firma britanică ICT=International Computers and Tabulators. Un astfel de computer a fost adus în România în anul 1966, pentru prelucrarea recensământului general efectuat atunci (acest computer ICT nu era accesibil publicului cum era IBM 360/30 de la Universitate). În afară de personalul CCUB multe alte persoane interesate din București și din țară au participat la cursurile firmei IBM, astfel încât experiența (și atracția) folosirii calculatorului de generația a treia a fost difuzată printre utilizatorii români. Firma IBM a adus și o serie de pachete de programe aplicative și documentații. Profesorul profesorul Moisil a încurajat apoi organizarea de cursuri pentru diverși utilizatori de către Centrul de calcul, pe care le-a numit cursuri libere. (Vezi [1]). În trimestrul al treilea al anului 1968, Guvernul României a hotărât să cumpere sistemul IBM 360/30, care a fost atribuit următorilor 3 proprietari:
1. CCUB (Ministerul învăţământului),
2. Comisia Naţională de Informatica (forul guvernamental care coordona informatica în ţară) şi
3. Ministerul Agriculturii.

Costul întregii instalaţii a fost de 638.000 USD. Aceasta era o sumă mare deoarece calculatoarele erau considerate tehnologii înalte prohibite a fi accesate de către ţările de după Cortina de fier, cum era România. Suma a fost achitată în proporţie de 2/3 de către Comisia Guvernamentală şi 1/3 de către Ministerul Învăţământului, urmănd ca ulterior Ministerul Agriculturii să cumpere cu cota sa echipamente hardware pentru extinderea configuraţiei (adică discuri magnetice, imprimante, maşini de perforat cartele şi altele). Administrarea sistemului IBM a fost atribuită CCUB. Un raport detaliat asupra activităţii de atunci a Centrului se găseşte în [1,2]. Remarcăm, faptul că într-un singur an Centrul a organizat numeroase cursuri libere pentru diverşi utilizatori potenţiali. Să notăm totodată, că în anul 1969 Moisil a înfiinţat în Facultatea de Matematică, Catedra de Informatică, de asemenea prima din ţară.În anul 1968 Guvernul României a început să dezvolte industria proprie de calculatoare. La începutul anului 1969 s-au cumpărat câteva calculatoare IRIS-50 împreună cu tehnologia corespunzătoare de la firma franceză CII=Companie Internationale d'Informatique. Atunci s-au fost înfiinţat multe Centre de calcul şi a început o activitate intensă de pregatire de cadre prin cursuri de informatică. Deşi CCUB nu avea suficient per¬sonal, totuşi a organizat multe astfel de cursuri [2]. În vara anului 1969 Comisia Guvernamentală de Informatică (de fapt un organism politic!) a organizat o întâlnire cu toţi managerii centrelor de calcul din ţară. La ședinţă (cred că pe nedrept) Moisil a fost aspru criticat pentru ca nu folosea eficient calculatorul IBM. Cum Moisil era un om mândru, s-a supărat şi şi-a anunțat demisia de la CCUB. Probabil, el a sperat ca Decanul Facultăţii de Matematică, prietenul său de o viaţă, Acad. Nicolae Teodorescu nu-i va accepta demisia. Dar, datorită presiunilor politice demisia i-a fost aprobată. După demisie Moisil a fost foarte afectat.

În imaginea de mai sus (din arhiva TVR cultural; în sala calculatorului IBM 360 aflat în clădirea din str. Ştefan Furtună, unde se afla CCUB-Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti) de la stânga la dreapta: Maria Lovin, Constantin Popovici, Popoviciu Nicolae, Petre Preoteasa, Stelian Niculescu, acad. Grigore C. Moisil).

La conducerea Centrului a rămas în mod onorific Acad. Nicolae Teodorescu până în februarie 1970, când Comisia Guvernamentală mi-a cerut să preiau funcţia de Director Tehnic, obligându-mă, deoarece eu fusesem bursier al Guvernului la Universitatea din Manchester (Anglia), unde obţinusem titlul de Master of Science in Automatic computation. Înainte de a mă propune pe mine, Comisia Guvernamentală, dominată de ingineri, a propus un inginer din afara Facultăţii, dar Consiliul profesoral nu a acceptat, preferând un matematician. Primul lucru pe care l-am facut atunci a fost să cer o audienţă la Acad. Moisil. Într-o discuţie ce s-a încheiat târziu din noapte la el acasă (Moisil obişnuia să lucreze noaptea şi după amiază), am căpătat de la el multe sfaturi privind organizarea și dezvoltarea Centrului. În februarie 1970, personalul CCUB avea 16 cercetători şi 6 tehnicieni sau programatori ajutori. Trebuie să subliniez că printre tehnicieni, doi programatori ajutori absolviseră o şcoală postliceală de programatori organizată de Moisil (în anul 1968/69), şi aceştia s-au dovedit a fi cei mai buni programatori ajutori. Din păcate, şcoala a funcţionat numai un an fiind apoi desfiinţată (din motive rămase necunoscute nouă).În anul 1972, Prof. Dragoş Vaida şi subsemnatul (la cererea Ministrului Învăţământului, Prof. Mircea Maliţa şi a Prof. Moisil) am definitivat (după multe oprelişti din partea Consiliului Facultăţii) un plan de învăţământ al Secţiei de Informatică ce a fost înfiinţată în fiecare din cele cinci facultăţi de matematică din ţară, în octombrie 1972. Acest plan cuprindea printre altele, cunoştinţe de bază pentru calculatoare, tenhici de progra¬mare şi limbaje formale, sisteme de operare, baze de date. În linii mari, el este cuprins şi astăzi în programa secţiilor de informatică. Personalul CCUB a contribuit în mod continuu la predarea de lecţii la secţia de informatică, mai ales în ceea ce priveşte pregătirea practică de programare a studenţilor. Desigur, în anul 1970, personalul CCUB era insuficient pentru sarcinile multiple ce-i reveneau. De aceea, a trebuit mai întâi să organizăm lucrul la calculator în trei schimburi combinând personalul Centrului cu cel de la Ministerul Agriculturii. Ministerul agriculturii a cumpărat, până la urmă echipamente auxiliare: maşini de perforat cartele, imprimante, terminale şi altele. Am încercat să creştem numeric personalul, dar deoarece Centrul avea statut de laborator, acest lucru nu era legal posibil. De aceea, cu sprijinul Comisiei Guvernamentale, am conceput şi a fost aprobată Hotărârea de Guvern Nr. 1948/31.12.1970 care a legalizat CCUB cu statut de Centru de calcul, cu o schemă de personal ce putea fi extinsă până la 125 persoane de diverse calificări.Chiar în toamna anului 1970, cu ajutorul unor colaboratori, am organizat seminarii ştiinţifice săptămânale, cerând tuturor cercetătorilor să prezinte periodic noutăţile pe care le-au deprins şi rezultatele cercetărilor efectuate. Aceste seminarii reprezentau o tradiţie, preluată de la Moisil şi de la mentorii mei de doctorat, Acad. O. Onicescu şi Acad. Gh. Mihoc. După un timp s-au cristalizat două seminarii săptămânale: Modelare stochastică şi simulare (condus de subsemnatul) şi Probleme teoretice ale programării calculatoarelor, (coordonat de re¬gretatul Liviu Sofonea). O prioritate a fost asigurarea accesului la calculator a studenţilor având în vedere faptul că perforarea programelor nu era posibilă în spaţiul îngust de la sediul CCUB. De aceea, au fost deschise două mici locaţii: una în Şoseaua Panduri şi alta chiar în localul facultăţii. În anul 1976, Centrul a fost dotat cu un nou calculator FELIX C-256 care ne asigura o mai mare deschidere spre colaborarea cu diverse instituţii. Personalul a crescut între timp numeric, prin angajarea unor absolvenți valoroşi ai secţiei de informatică, dar din păcate Guvernul nu aproba preluarea mai multori absolvenţi. Absolvenţii erau repartizaţi cu prioritate în industrie. Totusi, personalul a crescut încet-încet, încât în anul 1978 erau cca. 50 angajaţi, iar în anii '80 ajunseseră la 78! În anii 1972-1974, mulţi cercetători au efectuat specializări în străinătate, în SUA, Elveţia , Austria, Franţa, iar unii dintre ei au devenit lideri de teme de cercetare: Liviu Sofonea, Nicolae Popoviciu, Maria Lovin, Matei Bogdan, Dorin Panaite, Ioan Roşca şi alţii. Eu am efectuat câteva luni de stagiu de cercetător invitat (în anii 1974 şi 1976) la GMD (Geselschaft fur Mathematik und Datenverarbeitung) Bonn

3. Activităţi didactice şi de cercetare, colaborări internaţionale

Deoarece cheltuielile Centrului au crescut, în anul 1973 am început să desfăşurăm activităţi de cercetare şi servicii pe baza de contracte. Precizez că principalele cheltuieli de personal şi de regie au fost acoperite din încasări până în anul 1991; în fapt, serviciile pentru studenţi erau gratuite. Temele de cercetare erau variate. (vezi [6]). Menţionez câteva din anii '70: simularea transportului minier cu scopul optimizării fluxurilor în subteran; simularea zborului unui avion pentru realizarea unui anume scop; proiectarea limbajului SIMUB= Limbaj de SIMulare al Universităţii din BUCureşti în perioda 1976-1980 (coordonat de subsemnatul) şi proiectarea produsului PLUB=Programming Language of the University of Bucharest (coordonat de Liviu Sofonea, limbaj pentru generarea de compilatoare). Aceste limbaje au fost concepute pentru sistemul FELIX C-256, la realizarea lor contribuind şi colegi de la Catedra de informatică (profesorii A. Atanasiu şi H. Georgescu, precum şi regretaţii O.Bâscă şi N. Ţăndăreanu); au colaborat şi studenţi la implementarea acestor limbaje. Începând cu anul 1974 exploatarea calculatoarelor s-a îmbunătăţit prin contribuţia D-lui Dumitru Draghici, şeful exploatării.După anul 1970, Centrul a continuat organizarea de cursuri libere a căror absolvire era recunoscută de Ministerul Învăţămâmtului. Unii absolvenţi ai acestor cursuri au devenit profesori de informatică în liceele din România. Începând cu anul 1971 unii colaboratori ai Centrului (Matei Bogdan şi Petre Preoteasa) la cererea Ministerului Invaţământului, au lucrat ca profesori la clase speciale de informatică de la un liceu economic; absolvenţi ai acestor clase s-au dovedit a fi ulterior buni programatori şi operatori. De asemenea, CCUB a realizat acţiuni importante de colaborare cu UNESCO. Astfel, în anul 1971, prin aportul Acad. Nicolae Teodorescu s-a organizat Şcoala de vara de informatica de la Mamaia, la care au participat specialişti din Franţa, Italia, Germania şi altele. Lecţiile au fost multiplicate, fiind folosite apoi ca referinţe bibliografice. În vara anului 1972 a fost organizată o Masă rotundă cu tema "CAI=Computer Assisted Instruction", fiind prima organizată în ţară cu această tematică (cu această ocazie a fost testat ca noutate un aparat de aer condiţionat). Dar, cea mai importantă colaborare cu UNESCO a fost Cursul Postuniversitar International "Informatică şi Matematici Aplicate în Cercetarea Ştiintifică". Au fost 9 ediţii anuale ale acestui curs. UNESCO a platit 10.000 USD pe an Universităţii din Bucureşti, iar Guvernul României oferea 10 burse pentru studenţi din ţări în curs de dezvoltare. Lecţiile erau predate şi scrise în Limba Engleză, iar lectorii erau din cadrul Centrului sau al Facultăţii de Matematică. Primul semestru era de iniţiere iar cel de-al doilea cuprindea două opţiuni de specializare: Informatică şi Matematici aplicate. Au fost participanţi din numeroase ţări: Siria, Iraq, Iordania, Egipt, India, Pakistan, China, Grecia, Bulgaria, Polonia, Bangladesh, Columbia, Brazilia, Venezuela, Thailanda, Filipine, Costa Rica şi altele. Cursul (finalizat cu un certificat) a fost absolvit anual şi de către 10-12 români. Dintre aceştia menţionăm 4 asistenţi de la Institutul de Construcţii din Bucureşti (printre care, în 1982 Călin Popescu Tăriceanu) sau cercetători din Piteşti, Braşov, Bucureşti. Unii absolvenţi ai cursului au continuat studii doctorale sub conducerea unor profesori din facultate. Chiar dacă acest curs a fost apreciat, el s-a sistat în 1983 datorită crizei din ţară, anii '80. Din păcate, Acad.Prof. Moisil a decedat în mai 1973, în Canada, și prin urmare nu a avut prilejul să se bucure de evoluţia CCUB, creaţia sa.De asemenea, în anii '70 Centrul a fost atras în colaborari cu ţări socialiste. Astfel, Comisia de Informatică a Academiei Române (condusă de Acad. Tiberiu Popovici din Cluj, funcţie preluată după decesul lui Moisil) ne-a cerut colaborarea în organizarea sedinţei dintre reprezentanţii ţărilor socialiste, ce a avut loc la Bucureşti în anul 1976. Eu am participat şi în calitate de vorbitor de Limbă rusă. Ministerul Înăţământului a solicitat CCUB şi Centrului de calcul al ASE să lucreze în cadrul Grupului de colaborare dintre ţările socialiste în domeniul învatământului de informatică. Responsabilitatea grupului revenea colegilor unguri. Ca urmare, Dr. C. Bilciu, Directorul Centrului de la ASE (acum în SUA!) şi subsemnatul am participat la întâlnirile anuale ale grupului din anii 1977-1979 de la Szeged şi Budapesta, unde s-au discutat probleme importante legate de curriculum în informatică. Din pacate, noi am fost obligaţi, prin mandat guvernamental, să nu fim de acord cu propunerile care erau de fapt ne angajante; erau numai recomandări. Aşa că, în calitate de şef al Delegaţiei române m-am simţit deranjat!
În aceeaşi perioadă s-au încheiat contracte aplicative cu diverse întreprinderi sau instituţii, de exemplu:
 • Uzina Electronica şi IOR, aplicaţii de gestiune; companii miniere, cercetări bazate pe Geostatistică- estimarea rezervelor geologice (rezultate apreciate au obţinut Mircea Adam şi Emil Perjeriu);
• optimizarea activităţilor pentru proiectul complex "Exploatarea zăcamântului de sulf din Munţii Căliman" (până la urma acesta a eşuat din motive independente de noi);
• un important pachet de programe statistice pentru omologarea noilor medicamente (sub coordonarea lui Denis Enachescu);
 • colaborarea la un proiect complex de dirijare a traficului urban (Gh. Petrescu a realizat un software pe baza unui model ce a constituit şi tema tezei sale de doctorat). (Detalii în [6]).

În anul 1976 Ministerul Învăţământului a cerut Centrelor de calcul din mediul universitar să dezvolte sistemul SICAB de conducere eficientă a sistemului de învăţământ. În acest sens, s-a construit Sistemul informatic de evidenţă a personalului (brevetat). Acest sistem a ilustrat discrepanţele din încadrarea cu personal din învăţământul superior. De exemplu, în domeniul învăţământului economic şi geografic procentul de profesori şi conferenţiari era exagerat de mare faţă de învăţământul de matematică sau medical. Deoarece admiterea în învăţământul superior se făcea pe baza unei puternice competiţii (în cazul facultăţilor economice sau de drept s-au descoperit mari fraude) am dezvoltat un sistem computerizat de prelucrare “fară fraude”. Sistemul prelucrează rezultatele concursului de admiterea în facultăţi, sistem care se aplică şi astăzi. Multe alte aplicaţii au fost analizate şi realizate în decursul anilor: gestiunea echipamentelor şi materialelor din universităţi, calculul salariilor, etc. S-a realizat o aplicaţie şi în colaborare cu Televiziunea română pentru prelucrarea sâptămânală a unui sondaj pe baza căruia să se alcătuiască programul TV. După cum se ştie, programul TV dura numai câteva ore şi o mare parte din timp era alocat familiei Ceauşescu. La un moment dat beneficiarul a observat că audienţa familiei (!) era de fapt nulă, din acestă cauză colaborarea cu TV s-a oprit, fiind reluată pentru un timp după anul 1990.

4. Dificultăţi şi dispariţia CCUB

În anul 1986 CCUB a fost nevoit să-şi schimbe sediu. În anii'80, Ceauşescu-preşedintele României a hotărât să construiască giganticul Palat al Parlamentului (“Casa poporului”) într-o locație apropiată de Muzeul Militar, o unitate de importanţă naţională. Cum cladirile din perimetrul Mircea Vulcănescu nr. 125 aparţinuseră înainte de anul 1956 Ministerului Apărării (fiind cedate cu împrumut Ministerului Învăţământului), s-a decis ca Centrul să se mute şi să vină în cladirea ocupată pănă atunci, Muzeul Militar. A fost o mare dificultate să găsim cel mai adecvat spaţiu în universitate, întrucât trebuia o sală mare pentru două calculatoare, dar şi spaţiu pentru personal. Cea mai buna locaţie pentru calculatoare, putea fi o sala adecvată în localul central al Universităţii (în aripa Facultăţii de Chimie). Dar, acolo se găsea Institutul de Studii Sud-Est Europene, iar cineva din conducerea Universităţii a sugerat că am putea avea parte de interpretări răuvoitoare la Radio "Europa liberă,", de aceea, s-a abandonat această soluţie. Drept urmare, s-a hotărât ca CCUB să fie mutat în localul Facultăţii de Matematică din Str. Academiei 14, în Sala de consiliu, biroul decanului şi al secretariatului. Aici, personal m-am confruntat cu altă situaţie neplăcută, deoarece mulţi colegi din facultate m-au învinovaţit că am lovit în tradiţia facultății. După anul 1986, colaborarea cu colegii de la Catedra de Informatică s-a intensificat. S-a realizat într-adevăr integrarea cercetătorilor Centrului în procesul de învătământ. În acelaşi timp s-a impus realizarea de contracte suficiente pentru asigurarea cheltuielilor. La sfârşitul anilor '80 criza economică se accentuase în România. În acea perioadă s-au primit şi două minicalculatoare CORAL şi INDEPENDENT ce au permis o instruire mai bună a studenţilor. După Evenimentele din Decembrie 1989, Centrul şi-a continuat activitatea, iar subsemnatul am rămas Director al Centrului la cererea expresă a regretatului coleg Dr. Emil Perjeriu (fost deţinut politic). În anul 1990, Facultatea de Matematică şi Centrul au fost dotate cu calculatoare PC (cu banii încasaţi de la UNESCO), fapt ce a însemnat un nou progres în abordarea informaticii în facultate. După anul 1990 o mai mare parte a furnizorilor noştri de contracte a dispărut, de aceea Centrul nu a mai fost capabil să-şi asigure finanţarea completă. Am reuşit să supravieţuim puțin timp ca urmare a unor contracte provenind de la binevoitori, printre care Călin Popescu Tăriceanu, patron al unei firme de importuri auto. Cercetătorii CCUB, care în marea lor majoritate obţinuseră titlul de doctor, au ocupat posturi didactice în diferite facultăţi: Tudor Bălănescu, Gheorghe Marian, Denis Enăchescu, Ştefan Ştefănescu, Florentina Hristea, Emil Perjeriu, Andrei Baranga, Mircea Adam, Rodica Niculescu, Victorina Panaite, la noi, la Facultate de Matematică; Gheorghe Petrescu, Dumitru David şi Paul Radovici la Universitatea din Piteşti; Marin Vlada, Liviu Sofonea şi Cornel Stănescu la Facultatea de Chimie; Grigore Albeanu la Universitatea "Spiru Haret"; Nicolae Popoviciu (de care îmi amitesc cu plăcere, fiind primul meu doctorand) la Academia Militară şi Universitatea Hyperion; Maria Tudor la ASE, Silviu Crăciunaş la Universitatea din Sibiu, Gheorghe Păun la Institutul de Matematică al Academiei Române (IMAR) (acum, Membru Corespondent al Academiei la Secţia de Tehnologia Informaţiei), regretatul Mihai Botez, plecat în străinătate (conoscut dizident al regimului Ceauşescu); Matei Bogdan la Facultatea de Ştiinţe politice. Cea mai mare parte a cercetătorilor au fost îndrumaţi la doctorat de Acad. Solomon Marcus, Prof. C.P. Popovici, Prof. Leon Livovschi şi de subsemnatul. Alţi foşti colaboratori ai CCUB predau în universităţi străine: Radu Niculescu în Aukland (Noua Zeelandă), Gheorghe Marian şi Gheorghe Doina în Sheffield (Anglia); Şerban Gavrilă este informatician în SUA. Peste 50 de tineri din ţară şi peste 20 străini, şi-au pregătit tezele de doctorat în Catedra de Informatică sau la CCUB.
În august 1993, în timp ce eram plecat cu un grant de cercetare la TH-Darmstadt , din Ordinul Rectorului Universităţii de atunci, Emil Constantinescu, CCUB a fost desfiinţat iar echipamentele şi instalaţiile au fost demolate (fară sa se recupereze aproape nimic după casare; echipamentele, cântărind peste 5 tone, conţineau cel puţin 150 kg cupru, cel puţin 2 kg Ag. şi 1 kg aur). M-am întrebat uneori dacă desfiinţarea Centrului nu are cumva legatură cu refuzul meu din anul 1991, de a mă înscrie în partidul Solidaritatea Universitară fondat de Constantinescu. În toate celelalte universităţi din ţară Centrele de calcul s-au păstrat ca unităţi pilot pentru cercetări ştiinţifice. După ce m-am întors de la Darmstadt, în octombrie 1993, totuşi am înfiinţat Centrul de Cercetări în Informatică care a realizat cercetări pe bază de contracte cu personal din Catedra de Informatică, până în 2007, când subsemnatul s-a pensionat. Acest Centru încă supravieţuieşte, iar activitatea lui este mult diminuată. Seminarul ştiinţific Modelare stochastică şi simulare (dedicat doctoranzilor) a fost activ până în anul 2011, când ultima doctorandă îndrumată de mine şi-a susţinut teza de doctorat. O parte din personalul auxiliar al Centrului a rămas personal de bază pentru asistarea activităţii laboratoarelor de informatică ale Facultăţii de Matematică şi Informatică.

Îndrăznesc să cred că Centrul de Calcul al Universităţii din Bucureşti (CCUB), care a supravieţuit 31 de ani (o viaţă destul de lungă în informatică), a adus numeroase beneficii în societatea noastră şi că strădaniile lucrătorilor săi nu au fost în zadar.

Bibliografie
[1] MOISIL, Gr. C. (1970). "Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București", AMC nr. 13, pp.9-20.
[2] MOISIL, Gr. C. (2007). "Activitatea Centrului de Calcul al Universității din București", în volumul "Grigore C. Moisil și continuatorii săi", Ed. Academiei Române, 2007, pp. 133-155. [3] MOISIL, Gr. C. (1970). "Contribuția romănească la teoria algebrică a mecanismelor automate", AMC, 13-14, pp.82-88.
[4] MOISIL,Gr.C. (1071). “Propuneri privind învățământul informaticii la Facultatea de Matematică a Universitații din București", Raport prezentat conducerii Universitaţii, Nr.259/11.02.1971, 8 p.
[5] MARCUS, SOLOMON (1987). "Grigore C. Moisil și începuturile informaticii romanesti", Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din București, 20-21 februarie 1987,pp. 23-26.
[6] VĂDUVA, ION. (1987). "Douăzeci și cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universității din București", Lucrările Sesiunii Știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din Bucurșţti, 20-21 februarie 1987, pp.6-14.
[7] VĂDUVA, ION. (2007). "Centrul de Calcul al Universității din București, creație a lui Grigore C. Moisil", în volumul postum "Grigore C. Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române”, 2007 pp. 515-519.
[8] VLADA, MARIN. (2014). Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-2014, http://mvlada.blogspot.ro/ , accesat 2014
[9] CNIV, Gr. C. Moisil, http://www.cniv.ro/2006/grcmoisil , accesat 2014

History of Computer Science in Romania by Prof. Ion Văduva

Computing Center of the University of Bucharest, an Important Step in the History of Computer Science in Romania | About I. Vaduva

This article presents a history of Computing Center of the University of Bucharest (CCUB) and its role in the founding of informatics in Romania.
*** Article reflects the views only of the author, and his views reflect any use of the information it contains.
*** Image: Prof. Văduva at Rectors Gallery (35 portraits on paper by artist Daniela Chirion, and are exposed in the hall of the Faculty of Law, Rector's Palace) - University of Bucharest, 150 years of existence: July 16, 2014.

---

Articolul reflectă numai punctul de vedere al autorului şi opiniile sale reflectă eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine. Reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice mijloace și sub orice formă, transpunerea în format electronic, punerea la dispoziţia publică, inclusiv prin Internet sau prin reţele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informaţiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum și alte fapte similare săvârșite fără permisiunea deţinătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia proprietăţii intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.
                                                                                                      © ION VĂDUVA, UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

---

Articles by M. Vlada: www.unibuc.ro/prof/vlada_m (pdf) | http://mvlada.blogspot.ro (html)| Public (Prezi) | http://topub.unibuc.ro |   http://c3.cniv.ro

---

1 The beginning

During the first half of the fifties decade, Acad. Grigore C. Moisil, as a true pioneer, visualized the future of computers in society [5]. Even then, he realized the importance of mathematical logic and theory of automata for designing computers. In 1959, inspired by the International Congress of Romanian Mathematicians held in Bucharest (in 1956), Acad. Grigore C. Moisil (1906-1973), Professor of Algebra at the Faculty of Mathematics and Physics, founded, for the first time in the country, the Specialization of Computing Machines in the Department of Mathematics of the faculty [5,7]. The program of this specialization was extended for the last two years (from five!) of studies. At the beginning, the curriculum was mostly theoretical but in time the staff used the experience of the Institute of Nuclear Physics (IFA), which had built-up the first computing machines CIFA (of the first to two generation).
Teachers were Prof. Paul Constantinescu and Constantin P. Popovici and the first generation of the about 10 graduates of the specialization in Computer Science were enrolled mainly in Bucharest, in the IFA or in some research institutes specialized in electronics or automation. Apart from the University of Bucharest, some other academic or research bodies of Romania, such as Institute of Computing in Cluj, Polytechnic Institutes of Timisoara and Bucharest, Institute of Nuclear Physics at Magurele and later Academy of Economic Studies (ASE) in Bucharest or the Central Institute of Informatics, were also the pioneering units which started the development of Computer Science in Romania.<br /> In order to stimulate the development of research in Computer Science, in February 1962, Acad. Moisil founded the Computing Center of the University of Bucharest (CCUB) [1,2,4,6,7], the first one in the country. The initial petition written by hand by Moisil, was approved during a short visit of his, by the Secretary of Education Prof. Eng. Stefan Balan, a former colleague while he was teaching in the Polytechnics of Bucharest. As a formal body, the CCUB was a Laboratory of the chair of Algebra, lead by Moisil; of course, he was also the Director of the Center. The initial location of the Center was in the Negustori Street 9, in a small building where a small Library, used by the students who were living in a student hostel from the neighborhood, also existed.
The staff of CCUB was numerically small at the beginning; a few graduates from the specialization Computing Machines and two engineers (in total 5 researchers and 2 technicians) were the first members of CCUB. Prof. Paul Constantinescu was Deputy Director. At that time the only computing devices were two small analog machines of the type HEATHKT, brought by Prof. Mircea Maliţa from the United States, while he was in a diplomatic mission at the United Nations in New York, by the end of the fifties (See [6]). Of course these equipments became museum objects. In 1963, the location of the Computing Center was moved to Mircea Vulcănescu Street 125 (former Ştefan Furtuna 125). Here the amount of staff increased up to 15 (including 3 technicians) until 1968. In 1963 were installed here, an analog computer MEDA-20 and during the next two years, two other analog computers MEDA-40TA and MEDA-41TC, all these equipments beeing produced in Chechoslovakia. A progress was achieved by the end of 1964, when the Center received the digital CIFA-3 computer, produced in the mentioned IFA.

2 Starting Activities of CCUB

In 1966, two important events increased the quality of work in CCUB. First we mention the International Colloquium "Computing Techniques and Computers" organized by the University of Bucharest, Academy of Economic Studies and Polytechnics of Bucharest, with the financial sup¬port of the Romanian Government. To the succes of this meeting, highly contributed the young staff of the Center. During that time I was a researcher in the Center of Mathematical Statistics-CSM of the Academy of science, and by request of Acad. Moisil and Acad. Nicolae Teodorescu I helped the organization of this Colloquium, having a good cooperation with the team of CCUB.
This Colloquium brought in Bucharest new experience in computer science from about 50 participants from both eastern and western countries. A second event which contributed to increasing scientific information in the Center, was the six weeks exhibition of the computer ODRA, brought from Poland, which that at time was the prototype of two generation computer met by the staff of the Center.<br /> With the equipments of CCUB, at the beginning, it was not possible to achieve high performance. However, stimulated by Moisil, interesting problems related to natural language translation, programming languages like "Algol 60", musical composition by computer and of course fundamental problems related to the theory of automata, were studied. The latter topic situated the University of Bucharest on the third place in the world after the Soviet Union and Czechoslovakia. (See [3]). As concerns solving practical problems the staff tried to use CIFA-3 in this respect; when trying to solve a real linear programming problem which was custom at that time, after a half an hour of work, the computer stopped because the frequency of the electric power was not stable. The computer was very sensitive with respect to frequency. Nevertheless, these computer equipments played a great role in improving experience in computer programming. During that time the programming of computers was done in low level languages, i. e. languages closed to machine code. A big qualitative step in the evolution of the Center was taken in January 1968, when the Eastern Europe Branch of IBM Company, located at that time in Vienna, organized an exhibition in Romania.
Due the prestige of Acad. Moisil, the IBM 360/30 computer, then a very performing third generation computer, was installed in a specially designed building of CCUB, in Street Mircea Vulcanescu 125, near by the old building of the staff offices. During more than six months time, the IBM Company organized courses of two or three weeks to initiate the staff in computer programming (FORTRAN, COBOL and Assembler languages) and in using the DOS operating system (short from Disk Operating System) based on using magnetic disks, which was and still is fashionable. In opposition with the TOS=Tape Operated System, based on magnetic tapes, developed in the sixties by the British Company ICT= International Computers and Tabulators. Such a computer, also of the third generation, was bought by the Romanian Government in 1966, to process the census performed in that year. This ICT computer was not open to a large public as was the IBM 360/30 from CCUB. Apart from the staff of the Center several other people from Bucharest or from other cities participated in these courses, such that the experience (and of course the advantage) of using a third generation computer was distributed in the family of computer science workers. IBM Company brought a large amount of computer documentation with the exhibition. Professor Moisil encouraged this kind of open training (called by him free courses). Sometime in the third quarter of 1968 the Romanian Government bought the IBM Computer which was assigned to three owners:

1. CCUB (e.g Minister of Education), 
2. Government Commission of Informatics (e.g. the high body for supervising Computer Science in the Country) and 
3. Minister of Agriculture.

The cost of the whole installation was 638.000 USD. This was a high price because computers were considered high technology, prohibited for countries over the iron cur tine, as was Romania in that time!.
Let us underline that Government Commission played 2/3 from the cost, the Minister of Education 1/3 of the cost, while the Minister of Agriculture played nothing at that moment, being obliged to provide later the money for extending the hardware configuration (e.g. magnetic disks, printers, punching cards machines and so on). The administration of the IBM Computer was allocated to CCUB . A detailed report on the initial activity of the Center is found in the papers [1, 2]. Note that the Center organized in one year many free courses to propagate computer programming among various potential users. Note also that in 1969 Moisil founded in the Faculty of Mathematics the Chair of Informatics, the first one in the country. In 1968, the Romanian Government started to develop its own computer industry. At the beginning of 1969, some computers IRIS 50 together with corresponding technology, were bought from the French Company CII=Companies Internationale d'Informatique with the aim to pro-duce these computers in Romania. Many new computing centers were founded and an extensive activity to train users of modern computers was developed. CCUB did not have enough staff, but nevertheless, many training courses were organized.<br /> During the summer of 1969, the Government Commission of Informatics (in fact a political body!) organized an extended meeting with all leaders of existing centers in the country. Maybe, due to some unknown reason, Moisil he was strongly criticized for not using efficiently the IBM computer. As Moisil was very proud, he announced his resignation. Perhaps, he thought that the Dean of the Faculty, his lifetime friend, Acad. Nicolae Theodorescu, will not approve his resignation. But by a political demand, Teodorescu approved it. As the resigned, Moisil was very angry. The management of the Center was then done honorifically by Theodorescu, until the 1-st of February 1970, when the Government Commission asked me to be the Deputy Director of CCUB. In fact, I was obliged to do this, because I was a scholar of the Government in 1968-1969 at Manchester University (U.K.) where I got a M.Sc. Degree in Automatic Computation. Before I was proposed for this job, the Government Commission tried to appoint at CCUB an engineer as Deputy Director, but the Council of the Faculty did not accept, preferring a mathematician. The first thing I did being nominated at CCUB, was an appointment with Acad. Moisil. During an interesting talk late one evening at his home (Moisil used to work mainly during the night and the last half of a day), I got a warm advice on how to act as a good research manager of the Center.
In February 1970, the staff of the Center consisted of 16 programmers and analysts and 6 technicians or junior operators and programmers. I must underline that, among auxiliary programmers, two were produced by a postsecondary school organized in Bucharest by Moisil (during 1968/69) and they proved to be the best auxiliary staff in computer activity. Unfor-tunately, by unknown reason, that school was stopped after one year.In 1972 Prof. Dragos Vaida and myself designed (at the request of the Minister of Education Prof. Mircea Malita and of Prof. Moisil) a curriculum for the Section of Informatics which was created in all five Faculties of Mathematics of Romania, staring October 1972. This curriculum, which consisted among others, in Basic knowledge on computers, Programming and formal languages, Operating systems, Data bases, Compiling techniques, is still the main frame for the informatics section even today. The staff of CCUB has continuously given lectures for students in many topics, but mainly in computer programming. Nevertheless, the staff was totally insufficient for an efficient computer use.
The first thing I have done was to organize the computer activity in three shifts, combining our staff with Minister of Agriculture staff. The Minister of Agriculture bought further auxiliary equipments as punching machines, printers, terminals and some other devices. I tried to increase the staff, but as CCUB was a Laboratory, the first step was to create a legal framework for selecting new qualified staff. Therefore, with the help of Government Commission, I initiated the Government Law 1948/31.12.1970, which was approved, in this manner increasing the legal level of CCUB, with the possibility of extending the number of staff up to 125 persons of different qualifications. Even in the autumn of 1970, with the help of some experienced colleagues, I organized weekly seminars, asking all qualified staff to give talks about the news they learned and about their work results. These seminars were a tradition learned from Moisil and from my Ph.D. supervisors Octav Onicescu and Gh. Mihoc. After some time the seminars were divided in two weekly sections: Stochastic modeling and simulation (coordinated by myself) and Theoretical problems of Computer Programming (coordinated by the regretted fellow Liviu Sofonea). One priority was to facilitate the access of students to use the computer, taking into account that preparation of programs (on punch cards) was not possible in the narrow environment of the Center. Therefore, two offices were organized, one in Soseaua Panduri and one in the Faculty of Mathematics. In 1976 the Center received a Romanian computer FELIX C-256 which made more attractive our activity for cooperation with various Romanian users.
The staff increased by selection of graduates from the faculty but, unfortunately, the Government did not allow us to enrollee too many graduates. (Priority was to enrollee graduates in industry!) Anyway, the staff has grown little by little, such as in 1975 CCUB had more than 50 employees and by the middle of '80's the staff number was 78! In 1972-1974, some fellows of CCUB undertook specialization stages in USA, Switzerland, Austria and France and when coming back they were basic leaders in research activity, such as: Liviu Sofonea, Nicolae Popoviciu, Maria Lovin, Dorin Panaite, Matei Bogdan, Ioan Rosca and so on. I, myself, for several months in 1974 and 1976, was a visiting researcher at GMD (Geselschaft fur Mathematik und Datenverarbeitung) Bonn.

3 Research and Teaching Activitis, Cooperations 

As the expenses of managing a Computing Center were increasing at that time, in 1973 CCUB started to perform research activity and services under contracts. I must say that expenses of activities in the Center were covered by funds from contracts at least from 1973 up to 1991; the services for students became free. The research topics were various (see [6]). I mention some from the period of the seventies: simulation of mining transportation to achieve an efficient flow; simulation of flight of an airplane to achieve a given job; design of the simulation language SIMUB during 1976-1980 coordinated by me; (SIMUB=Simulation Language of the University of Bucharest); design of computer product PLUB during 1976-1980, coordinated by Liviu Sofonea; (PLUB=Programming Language of the University of Bucharest, used for generating compilers). The latter two languages were designed for the Romanian computer FELIX. They were worked in cooperation with some staff of the Chair of informatics (Professors A. Atanasiu and Horia Georgescu and regretted O.Basca and N. Tandareanu); some performing students were also used. Starting 1974, the computer usage was highly increased due to new staff enrolled and due to good work done by colleague Dumitru Draghici.
After 1970, the Center also organized free courses for people from Bucharest and the Minister of Education recognized the document which attested the graduation of these courses. Some of these graduates became later teachers in computing for Secondary Schools. Starting 1971, some staff from the Center (as Matei Bogdan and Petre Preoteasa) worked under the frame of Minister of Education for teaching special classes of computer science in some secondary schools of economics; graduates of these classes were very well appreciated as computer operators or programmers. CCUB also developed some significant activities in cooperation with UNESCO. Thus, in 1971, due to the contribution of Acad. Teodorescu, an International Summer Scholl of Informatics was organized at Mamaia-Constantza. Specialists or audients from Romania and from France, Italy, Germany and others, participated. The lectures were printed, being used afterwards as references. In the summer 1972 a UNESCO Round table on "Computer Assisted Instruction"= CAI was organized. It was the first event of this kind in the country. (On this opportunity was tested for the first time an air conditioning system!).By far the most important cooperation with UNESCO was The International Postgraduate Course "Informatics and Applied Mathematics for Research". There were nine annual editions of this course between 1973-1982.<br /> The UNESCO delivered each year 10.000 USD and Romanian Government offered 10 scholarships for participants from Developing Countries. The lessens were given (and written) in English and the teachers consisted of fellows from the Center or from the Faculty of Mathematics. The first semester was intending to bring up-to-date the students and the second semester consisted of two modules: Informatics and Applied Mathematics. There were participants selected from various countries such as: Syria, Iraq, Iran, Jordan, Egipt, India, Pakistan, China, Greece, Bulgaria, Poland, Bangladesh, Columbia, Brasil, Venezuela, Thailanda, Philipines, Costa Rica and so on. The course was also attended each year by at least 10 Romanian specialists. Among these, I mention some young assistants from the University of Civil Engineering (in 1982 was Calin Popescu Tariceanu), from Brasov, Pitesti and from Bucharest. Many of graduates of this course continued Ph.D. programs under coordination of staff of the Faculty, including myself, or in other Institutes from Bucharest.
Even if the course was appreciated by UNESCO and by the participants, it was stopped due to economic difficulties of Romania during the 80's. Unfortunately, Acad. Moisil died in 1973 (in Canada) and he was not able to enjoy the new results of CCUB, created by him. During the seventies, the Center was also involved in some cooperation activities between the so-called Socialist Countries. Thus, the Commission of Informatics of the Romanian Academy (lead by Acad. Tiberiu Popovici from Cluj, after the disease of Moisil) asked for the cooperation of CCUB for organizing the meeting between representatives of socialist countries which was held in Bucharest in the summer of 1976. I, myself, participated also, as a Russian speaker. The Minister of Education asked CCUB and the Computing Center of ASE to work in the Group of cooperation of Socialist Countries in the field of Education in Computer Science. The responsibility of this cooperation was for the Hungarian colleagues. Therefore, Dr. Bilciu C., from ASE (which now lives in USA) and myself, participated in annual meetings of the group in 1977-1979 in Szeged and Budapest, where interesting problems of the curricula in computer science were discussed. Unfortunately, we were obliged by our authorities not to agree with any of the interesting ideas, even they assumed no pledge. As the leader of the Romanian side, I was highly ashamed! During the years, the Center has done computer service and applied research for many units in the country such as: Factory "Electronica" and Factory IOR (which accomplished computerized management); some mining companies for which we performed research on using Geostati tics in estimating geological reserves (various appreciated applications re¬garding estimation of the various reserves of the country were obtained by Mircea Adam and Emil Perjeriu); optimization work for the huge project of sculptor exploitation in Caliman Mountains (which at the end the project was stopped by unknown reasons); an important statistical package for new drug testing (successfully designed by my PhD fellow Denis Enachescu).
In the 80's, to an interesting project to manage the traffic flow of autos in Bucharest, participated successfully my Ph. D. fellow Gh.Petrescu. In 1976 the Minister of Education asked the Computing Centers of Universities to develop a program called SICAB for ensuring an efficient management of the education system. In this respect, an Informatics System for the personal used in education units of the country was designed. This system illustrated many discrepancies in the balance of academic staff (for instance, in the fields of Economics and Geography, the percentage of professors and readers was very high compared to the fields of medicine and mathematics). Because the admission in higher education was done at that time by means of strong competition (and in the case of faculties of economics and law, defalcations were discovered) we developed a computerized methodology for a safe processing of admission examination data which is applied even now as a rule. Many other SICAB applications were analyzed an applied over time, related to management of equipment and material in universities, computerized salary calculation and so an. One application was done in collaboration with the Romanian state TV; a weekly poll data was processed in order to determine the optimum TV time table. As it is known, at that time, the TV schedule consisted of only some hours in the evening and half the time was allocated to the Ceausescu family. But once, the result of processing showed that audience for the family was null, therefore the project was stopped until 1990 when Ceausescu's regime failed.

4 Difficulties, Disappearance of CCUB

In 1986, CCUB had to change its address. In the eighties, Ceausescu decided to build the huge Parliament House in a space close to Military Museum, an unit of national importance. This museum had to be moved. As the buildings in the neighborhood of the Center belonged to the Minister of Defense before 1956 (when they were temporarily borrowed by the Minister of Education), it was decided that we must be moved, for bringing Military Museum instead. There was a big problem to select the best space in the University, where to move the Center which, by that time, had two big computers, many terminals and quite enough staff. The best location for equipments should have been in the main central building of the university, where a big room was suitable for the computers. But this room belonged to the Institute of South-East European Studies. Some official from the University suggested that such a solution will bring some protest from Radio Free Europe, which at that time led a strong propaganda against Ceausescu's regime. Thus, the only location selected by the administration of the university was in the building of the Faculty of Mathematics from 14 Academiei Street, the rooms of the Dean's and Secretary Offices, and the big Council Room. This was an unfortunate situation for me: for many years I was criticized by the colleagues in the faculty that I damaged the tradition of the Faculty, because the administrative bodies were transferred in non usual locations. It is important to say that this action of moving the Center was very costly, but all expenses (including manpower) were ensured by the Minister of Defense.

A problem was to move from Mircea Vulcanescu Street, the cooling fans, which had to be placed in the inner court of the building, very far from the air conditioning installation of computer room. The length of the copper pipes necessary for the flow of cooling liquid, was five times larger than in the old location. With the help of a lady programmer of the Center, whose husband was an influent person, we obtained the necessary copper pipelines for the cooling installation. (At that time copper was a metal as expensive as gold). As computers were installed at the ground floor, the offices of the staff were located at the top (i.e fourth) floor. One problem was also to connect terminals from the ground floor to the top floor, but with the help of a military specialist the problem was solved. At the top floor, there were previously some classrooms owned by the faculty of Physics, which moved already in 1971 at the Campus Magurele, so, we became the owners and the big rooms were divided in smaller rooms in order to be suitable for our staff. After 1986, the cooperation with the colleagues of the Chair of Informatics was improved. It was really an improved integration of the staff of the Computing Center with the practical activity of teaching students. But at that time, more effort had to be made in order to ensure the funding for the necessary expenses. (By the end of eighties, the economic crisis was effective in Romania!). During this period of time, two minicomputers CORAL and INDEPENDENT were installed, they increasing the research and teaching activity.

After the Events of December 1989 the Center continued its activity and by request of the regretted colleague Dr. Emil Perjeriu, a former political detainee, I still remand the Director. In the mean time, the faculty and the Center received modern PC computers (bought with the currency from UNESCO) allowing further improvement of our activity. But as the most part of our partners for research activity disappeared, the Center could no longer have enough contracts to finance its activity. With some help (contracts) from some friends, including Calin Popescu Tariceanu, the boss of an auto company, we could survive for two years. In this bad situation, the staff, which in majority had Ph. D. degrees, left CCUB as teachers in different faculties: Tudor Balanescu, Gheorghe Marian, Denis Enachescu, Stefan Stefanescu, Florentina Hristea, Emil Perjeriu, Andrei Baranga, Mircea Adam, Rodica Niculescu, Victorina Panaite at our faculty; Gheorghe Petrescu, David Dumitru and Paul Radovici in University of Pitesti; Marin Vlada, Liviu Sofonea and Cornel Stanescu at the Faculty of Chemistry; Grigore Albeanu at "Spiru Haret University"; Nicolae Popoviciu (which makes me pleasure as being my first Ph.D. Student) at Military Academy and Hyperion University; Maria Tudor at ASE, Silviu Crăciunaş at University of Sibiu, Gheorghe Păun at the Institute of Mathematics of the Romanian Academy (IMAR) (now, Corresponding Member of the Academy at the Department of Information Technology), regretted Mihai Botez, went abroad (dissenting yet known of the Ceausescu regime); Petroniu Doina at Polytechnic-Bucharest; Matei Bogdan in the faculty of political sciences. The most part of the staff had obtained Ph.D. degrees under the supervision of Acad. Solomon Marcus, Prof. Leon Livovschi, Prof. Constantin Popovici and myself. Some of the former fellows from CCUB are working in Universities abroad such as: Radu Nicolescu in Aukland, (New Zeeland); Gheorghe Marian and Gheorghe Doina in Sheffield University (UK); Serban Gavrila-a programmer in USA. During the years, more those 50 fellows working in other universities of the country and more than 20 from abroad, prepared their Ph. D. theses in the Chair of informatics or in CCUB. In august 1993, while I was a researcher at TH-Darmstadt , by a statement of the Chancellor of the University, Emil Constantinescu, CCUB was abolished and even quashed retrieving of computer equipments being close to nothing. (Hardware contained more than five tones of metal among which at least 150 kg copper, 2 kg silver and one kg gold!). I asked my¬self sometime whether the abolishment of CCUB is connected to my refuse to join the Parti of Constantinescu, Solidaritatea Universitara in 1991. Anyway, by abolishment, the Faculty recovered its tradition! In any other universities from the country, computing centers were preserved as research units. When I came back in October 1993, I created within the Chair of Infor¬matics a Research Center in Informatics which carried out contract- based research, using academic staff, until 2007 when I retired. This re¬search center still survives but does not have too much activity. The scien¬tific seminar Stochastic Modeling and Simulation, opened in 1972, was active monthly until 2011, when the last of my Ph.D. Student defended the thesis. A part of the auxiliary staff of former CCUB remained in the faculty to assist the activity of computer laboratories.

I dare to think, that CCUB, which survived for 31 years (quite a long life in Computer Science), has given enough benefit to our society and that efforts of the staff was really useful. 

REFERENCES
[1] MOISIL, Gr. C. (1970)."Activitatea Centrului de Calcul al Universităţi din Bucureşti", AMC nr.13, pp. 9-20
[2] MOISIL, Gr. C. (2007)."Activitatea Centrului de calcul al Universității din București" în volumul postum "Grigore C. Moisil şi continuatorii săi",Ed.Academiei Romane, pp.133-155.
[3] MOISIL, Gr.C. (1970). "Contribuția românească la teoria algebrică a mecanismelor automate", AMC, 13-14, pp. 82-88.
[4] MOISIL Gr.C. (1971). "Propuneri privind învățământul informaticii la Facul¬tatea de Matematică a Universității din București",Raport înaintat conducerii Universității, Nr.259/11.02.1071, 8 pag.
[5] MARCUS, Solomon.(1987). "Grigore C. Moisil și începuturile informaticii românesti", Lucrările Sesiunii ştiinţifice ale Centrului de calcul al Universității din Bucureşti, 20-21 februatie 1987,pp.23-26.
 [6] VADUVA, ION.(1987). "Douazeci și cinci de ani de activitate a Centrului de Calcul al Universității din Bucureșt", Lucrările Sesiunii știinţifice a Centrului de Calcul al Universităţii din Bucureşti, 20-21 februarie 1987, pp.6-14
[7] VADUVA, ION. (2007). "Centrul de calcul al Universității din București, creație a lui Grigore C. Moisil", Grigore C. Moisil și continuatorii săi, Ed. Academiei Române, 2007, pp.515-5
[8] VLADA, MARIN. (2014). Informatica la Universitatea din Bucureşti: 1960-2014, http://mvlada.blogspot.ro, accesed 2014
[9] CNIV, Gr. C. Moisil, http://www.cniv.ro/2006/grcmoisil, accesed 2014

---

Ce este un manual digital ?

Anul şcolar 2014/2015, Manuale digitale, provocări şi căutări – o premieră în România 

Platforma MEN pentru descarcarea manualeleor digitale: www.manuale.edu.ro
Platforma online "Clubul Dascălului Modern" - www.manualplusdigital.ro

Update, 15.10.2014:MEN a publicat toate manualele digitale (fara cont si parola) - www.manuale.edu.ro
Update, 10.10.2014: OPTIUNI pentru alegerea unui manual: Noile manuale digitale+print pentru clasele I si a II-a - http://www.hotnews.ro/

Motto:
-  „Deosebirea între metoda propusă de această broşură şi învăţarea rutinară şi mecanică, precum se profesează ea în genere în şcolile noastre, este deosebirea dintre învăţământul viu şi intuitiv şi mecanismul mort al memorării de lucruri, neînţelese de copii, şi este deosebirea dintre pedagogie şi dresură” Mihai Eminescu, Raport asupra manualului „Povăţuitoriu la cetire prin scriere” de Ion Creangă, 1876  - http://orizonturiromanesti.blogspot.ro/2010/08/comentariul-zilei_30.html
- Educaţia, Cultura şi Tehnologia transformă gândirea şi atitudinea oamenilor. Neînţelegerea conceptelor şi termenilor conduce la o învăţare superficială, Marin Vlada (2012)
- “Manualele sunt cartea de vizită a unui sistem de educaţie” Olimpius Istrate (2013).

---

In World - educational software : https://www.2simple.com/ (London, United Kingdom ) - Making simple, powerful and creative educational software - "The 2Simple suite of software has revolutionised teaching in our School! Learning opportunities have never been so good especially as it is really easy to use 2Simple to support cross-curricular teaching." Paul Bates, Deputy Head, Primrose Lane Primary School
- "Really good educational software is hard to find. There is often a mismatch between what is available and what actually works, but I spy an outfit which challenges this: 2Simple Software." Claire Johnston – TES

---

Manualul digital atinge un nivel superior al procesului de predare-învăţare-evaluare folosind instrumente TIC atât pentru elevi , cât şi pentru cadrele didactice:

• Astăzi, în anul 2014 se poate conchide că termenul de “învăţământ virtual” nu reprezintă înlocuirea învăţămantului tradiţional cu forme şi modalităţi de eliminare a rolului profesorului din procesul didactic, ci din contră trebuie să reprezinte forme şi modalităţi moderne pentru a atinge un nivel superior al procesului de predare-învăţare-evaluare prin instrumente TIC.
• Conceptul manualului digital este rezultatul preocupărilor permanente ale diverşilor actori din procesul educaţional în vederea utilizării instrumentelor TIC în educaţie, după anul 2000, când prin cercetări şi activităţi de pionierat s-au realizat colaborări între profesori, specialişti în ştiinţele educaţiei şi specialişti IT de la diverse companii IT, pentru promovarea şi dezvoltarea noilor tehnologii în educaţie: e-Learning, Software educaţional, Virtual Reality şi Augmented Reality.

Rezumat/Definiţie: Manualul digital este conceput, proiectat şi elaborat de către o echipă formată din cadre didactice cu o bogată experienţă în realizarea de manuale, specialişti în proiectarea învăţării, programatori, graficieni, specialişti în psihopedagogie, redactori. Din punct de vedere tehnic/informatic, manualul digital este independent de platformele e-Learning şi reprezintă un produs software (aplicaţie) ce poate fi folosit online dar şi offline, pe orice tip de tehnologie (desktop, laptop, tabletă, telefon), pe orice sistem de operare şi pe orice browser, iar din punct de vedere fizic există stocat pe un CD ce însoţeşte manualul tipărit.

Din punct de vedere al conţinutului, manualul digital cuprinde integral conţinutul manualului tipărit (ce are reprezentări statice), având complementar (în locul ilustraţiilor, tabelelor, exerciţiilor, etc. de pe hârtie) elemente specifice precum: exerciţii interactive, jocuri educaţionale, animaţii, filme şi simulări care, prin utilizare, aduc un plus de profit cognitiv. Manualele trebuie să îmbogăţească procesul de predare-învăţare-evaluare cu activităţi multimedia interactive, iar cel mai important element de noutate adus de manualele digitale este reprezentat de activităţile multimedia interactive de învăţare (AMII) ce pot avea următoarele clase de complexitate şi care oferă o continuitate a acumulărilor/competenţelor dobândite de elev pe întreaga durată de utilizare (atât individuală, cât şi în activităţi de grup): static, animat, interactiv, complex (aplicaţii software complexe).

Astfel, prin manualul digital se atinge un nivel superior al procesului de predare-învăţare-evaluare prin atributul de imersiune (virtual reality şi augmented reality) pe care un eveniment de învăţare continuu (manual digital) îl conferă procesului didactic, faţă de un eveniment de tip discret (RLO, Reusable Learning Objects) şi faţă de experienţa acumulată de elevi sau cadrele didactice în utilizarea de software educaţional (lecţii interactive) prin laboratoarele virtuale pentru fizică, chimie, biologie, etc.

Observaţia 1. Manualul digital reprezintă o abordare nouă în implementarea componentei TIC în procesul de predare-învăţare-evaluare, şi de aceea nu este formatul .pdf şi nici formatul static HTML al manualulul tipărit.
Observaţia 2. Conceptul manualului digital este rezultatul preocupărilor permanente ale diverşilor actori din procesul educaţional în vederea utilizării instrumentelor TIC în educaţie, după anul 2000, când prin activităţi de pionierat s-au realizat colaborări între profesori, specialişti în ştiinţele educaţiei şi specialişti IT de la diverse companii IT, pentru promovarea şi dezvoltarea noilor tehnologii în educaţie: e-Learning, Software educaţional, Virtual Reality şi Augmented Reality. Câteva exemple relevante sunt considerate următoarele etape: 2001 – SEI, proiectul de informatizare a sistemului educaţional din România; 2003 - Cupa Siveco "Software Educaţional"; 2003 – proiectul CNIV (Conferinţa Naţională de Învăţământ Virtual) “Promovarea tehnologiilor moderne în educaţie şi cercetare”; 2008-2011‏ - Proiectul european POSDRU 2007-2013 "Profesorul - creator de soft educaţional".
Observaţia 3. Pentru a implementa aceste noi modalităţi de abordare a unui parcurs de învăţare, cadrele didactice trebuie: să aibă o pregătire superioară în domeniul de cunoaştere; să aibă experienţă privind instruirea asistată de calculator și instrumentele TIC pentru educaţie; să cunoască şi să poată implementa metodele şi modalităţile oferite de pedagogia modernă în contextul utilizării noilor tehnologii IT.
Observaţia 4. O nouă funcţie de job-Designer instrucţional (Instructional designer): Proiectant de instruire, Dezvoltator de resurse educaţionale. Definiţie. Un designer instrucţional este un specialist în educaţie/formare profesională ce identifică şi analizează nevoile specifice de instruire ale beneficiarilor, după care proiectează şi implementează programele de educaţie / formare. Atribuţiile specifice sunt: -proiectează şi testează conţinuturile şi materialele de instruire; - participă la realizarea conţinuturilor şi materialelor suport pentru e-learning; -evaluează şi analizează eficienţa programelor de educaţie / formare şi a metodelor utilizate în procesele de instruire.

IMAGINAŢIE, INOVAŢIE, CĂUTARE

Motto: “Şcoala viitorului înseamnă să uiţi că există metodologia predării. De fapt, în şcoală profesorul ar trebui să se preocupe de metodologia învăţării. Tehnologia – ceea ce este foarte vizibilă – înseamnă 20%, restul sunt procese, oameni şi cultură, în procent de 80%” Radu Jugureanu (2013).

Manualele digitale sunt o resursă educaţională modernă ca rezultat al imaginaţiei, iniţiativelor, experimentelor şi promovărilor, cercetării şi dezvoltării noilor tehnologii în educaţie, în procesele sistemului de învăţământ. De altfel, considerate din categoria instrumentelor de lucru suport pentru învăţare, acestea sunt reflexia unei concepţii a unui grup de lucru, situată necesar în prelungirea concepţiei curriculare în actualitate, exprimată prin documente de politici educaţionale şi prin documente curriculare.

În lume, deja după anul 2010, aceste resurse educaţionale în format digital şi-au făcut apariţia în diverse ţări (SUA, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite). În mod fericit, la începutul anului şcolar 2014-2015, România se poate mândri cu faptul că a reuşit să elaboreze câteva manuale digitale (acestea sunt asociate manualelor clasice, tipărite) pentru învăţământul primar (clasele I şi a II-a) în urma unui proces –uneori anevoios şi complicat, la care şi-au adus contribuţia, pe lângă persoanele de specialitate cu o bogată experienţă în realizarea de manuale, şi specialişti în proiectarea învăţării, programatori, graficieni, specialişti în psihopedagogie, redactori. Din punct de vedere tehnic, manualul digital este independent de platformele e-Learning şi reprezintă un produs software (aplicaţie) ce poate fi folosit online dar şi offline, pe orice tip de tehnologie (descktop, laptop, tableta, telefon), pe orice sistem de operare şi pe orice browser. Toate acestea nu ar fi fost posibile în România anului 2014, dacă după anul 2000 nu ar fi existat: DETALII (CNIV România).
Nota: companiile care au depus oferte in cadrul licitatiei pentru manuale scolare:
1. Centrul de Carte Straina SITKA SRL; 2. S.C. Humanitas S.A. + S.C. Read Forward S.R.L.; 3. Editura Corvin Deva; 4. Uniscan Grup Educational SRL + Expres Publishing S.A.; 5. Pearson Education Limited 6. S.C. Norand SRL; 7. S.C. Aramis Print SRL; 8. S.C. Grupul Editorial Art SRL + S.C. Infomedia Pro SRL; 9. SC CD Press SRL; 10. SC Didactica Publishing House SRL; 11. T3 INFO SRL; 12. SC Edu Soft Marketing SRL + SC Cromatic Tipo SRL; 13. Grup Media Litera SRL + Grup Editorial Litera SRL + SC Siveco Romania SA; 14. Insoft Developent&Consulting +S.C. Editura All SRL; 15. Fisher International; 16. Corint Junior SRL; 17. S.C. Educational Center SRL; 18. Akademos Art SRL + Stand Agentie Difuzare Cart SRL; 19. Editura Didactica si Pedagogica; 20. Ascendia Design SRL; 21. Intuitext (sursa: HotNews.ro).

Surse imagini: www.manuale.edu.ro, http://www.manualplusdigital.ro, http://www.litera.ro/

---