Sistemul academic românesc - căutări şi provocări
Motto:
„Deosebirea între metoda propusă de această broşură şi învăţarea rutinară şi mecanică, precum se profesează ea în genere în şcolile noastre, este deosebirea dintre învăţământul viu şi intuitiv şi mecanismul mort al memorării de lucruri, neînţelese de copii, şi este deosebirea dintre pedagogie şi dresură” Mihai Eminescu, Raport asupra manualului „Povăţuitoriu la cetire prin scriere” de Ion Creangă, 1876 - http://orizonturiromanesti.blogspot.ro/2010/08/comentariul-zilei_30.html
Ce trebuie să fie astăzi o universitatea/facultate în România, şi ce reprezintă un program de studii universitare?
Cum se implementează misiunea unei facultăţi?
De ce nu există o strategie de dezvoltare a sistemului de învăţământ românesc?
- Profesorii - participanţi activi la elaborarea şi implementarea programelor de studii
- Studenţii - participanţi activi la propriul proces de învăţare
În contextul şi interdependenţa privind integrarea absolvenţilor din învăţământul superior în domeniile şi activităţile dinamice din piaţa muncii, profesorul trebuie să-şi îmbunătăţească activitatea didactică, să-şi adapteze metodele de predare pentru a elimina învăţarea prin memorare, având mereu în vedere evaluarea rezultatelor învăţării, autonomia studentului, capacitatea lui de gândire critică, de rezolvare a problemelor, de lucru în echipă, de integrare într-o organizaţie după absolvire. La rândul lor, studenţii trebuie să aibă o participare activă la toate activităţile didactice şi colaborative la care sunt solicitaţi, să manifeste solidaritate în cadrul acelor echipe de lucru ce necesită eforturi complexe. (Către un învăţământ superior modern: Profesor vs. Student,
http://www.elearning.ro)
STUDII şi OPINII: vechea paradigmă versus noua paradigmă
"În România nu se înţeleg conceptele moderne de facultate şi universitate!"
- "Facultate/universitate modernă înseamnă mai ales studii la nivel de master şi doctorat. Studiile de licenţă, care erau identificate în Europa, înainte de implementarea procesului Bologna, cu facultatea/universitatea, nu reprezintă în perioada modernă actuală nimic altceva decât o culturalizare academică, o introducere în domeniul de interes (cu excepţia unor domenii reglementate european). Specializările importante se fac la nivel de master şi doctorat; de aici ies specialiştii, iar universităţile puternice ies în faţă cu studiile de master şi doctorat, nu atât cu cele de licenţă. Majoritatea profesorilor din ţară nu pot, însă, înţelege încă acest lucru."
- "Programele de licenţă (undergraduate/bachelor) nu mai definesc facultatea/universitatea. Facultatea/universitatea se defineşte prin programele la nivel de master şi doctorat [în SUA, dacă ai dominant programe de licenţă şi doar
unele de master şi poate doctorat, nici nu te poţi numi universitate, ci doar colegiu (college)]. Aşadar, organizarea unor undergraduate programs /schools focalizate pe licenţă – în care nevoile studenţilor şi profilul profesorilor se împletesc adecvat – diferite, dar nu neapărat şi complet separate, de graduate programs/schools focalizate pe master şi doctorat – cu alte nevoi ale studenţilor şi un alt profil de profesor – este obligatorie."
Daniel David- Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Cele patru păcate capitale ale mediului universitar românesc (The four sins of the Romanian higher education), REVISTA DE POLITICA ŞTIINŢEI ŞI SCIENTOMETRIE – SERIE NOUĂ Vol. 2, No. 3, Septembrie 2013, p. 219 - 223, online:
http://rpss.inoe.ro/, accesat mai 2014
"Sistemul de învăţământ trebuie adaptat la psihologia pe care o au noile generaţii"
- "Noi trebuie să ne adaptăm la copii, nu să-i schimbăm pe ei cum am vrea noi. Ei se dezvoltă într-un anumit sistem tehnologic şi pe acesta trebuie să-l folosim ca să-i captăm. Dar pentru asta trebuie să schimbăm fundamental felul în care desfăşurăm şcoala". Trebuie să-i învăţăm pe elevii noştri să se adapteze. Trebuie să-i obişnuim cu ideea că ceea ce-i învăţăm în secunda asta nu e pentru o sută de ani, nu e pentru toată viaţa lor. Noi ar trebui să găsim calea prin care ei să poată învăţa toată viaţa, pentru că lucrurile se schimbă. Poate că ei o să fie obligaţi să-şi schimbe de două-trei ori meseria în timpul vieţii.”
- "Trebuie sa adaptam manualele şi mai ales metodele. Tehnologia ne pune la dispoziţie posibilitatea de adaptare la alte metode. Şi acestea trebuie folosite. Această inerţie în adaptarea la tehnologiile noi, care există deja şi, în general, la viaţa pe care o trăim, este o chestiune pe care noi cadrele didactice nu o rezolvăm, deci avem şi noi o vină. Trebuie să ne adaptăm metodele şi atitudinea. De asemenea, şi conţinutul a ceea ce predăm a evoluat foarte mult, mai ales în domeniul ştiinţelor. Cunoaşterea, mai ales tehnologia progresează fabulos, bazele rămân cam aceleaşi, dar s-au pus straturi de cunoaştere. Însă timpul studenţilor a rămas acelaşi. Capacitatea lor de asimilare este tot aia, însă e clar că noi trebuie să găsim o metodă prin care să ne descurcăm în acest context. Elevii noştri, studenţii noştri au nevoie de mai multe lucruri de la noi, altfel predate, altfel structurate. Altfel spus, trebuie reconfigurat întregul proces."
- " Învăţământul nostru a avut întotdeauna anumite calităţi, dar un defect fundamental: cel al comunicării. Nu sunt învăţaţi oamenii să comunice între ei. Prin comunicare cu semenii, care te ajută înţelegi sensul binelui, trebuie însă o comunicare şi cu realitatea. Vorbesc despre contactul cu natura, cultura, istoria. Trebuie să-i învăţăm pe elevi să o perceapă. Acest lucru este posibil, cu ajutorul tehnologiilor pe care le avem. Lumea este un fenomen, unic, global, holistic să spunem. Şi noi trebuie să-i învăţăm pe tineri să perceapă lumea în integralitatea ei şi nu pe capitole. Aşadar, însăşi ideea de disciplină ar trebui pusă în discuţie. Pe mine mă interesează să nu rămâi ancorat într-o disciplină, să vezi conexiuni. Până acum s-au folosit discipline interdisciplinare formate din combinarea unora, dar nu sunt suficiente interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea, ci mai ales este nevoie de un aspect integrativ pentru ca să se rezolve problemele complexe ce apar în practică, în viaţa de zi cu zi. Este posibil cu ajutorul tehnologiilor pe care le avem. Acest lucru ce-i va permite tânărului? Să treacă dintr-un spaţiu într-altul mult mai uşor."
Prof. dr. Gheorghe M. Ştefan, fost ministru al învăţământului (1990-1991), online:
http://www.realitatea.net/
,
accesat mai 2014.
Evaluarea rezultatelor cercetării, în universităţile româneşti a produs o adevărată „psihoză ISI”
- "Confuziile instituţionale autohtone între cercetarea ştiinţifică și dezvoltarea tehnologică sau separările excesive, apriori şi superficial „edificate”, între cercetarea “aplicativă” şi cea „fundamentală” etc., sunt extrem de păguboase. În realitate, apartenenţa unui anumit proiect ştiinţific la un anumit tip de cercetare poate fi graduală, precum apartenenţa în mulţimile şi algebrele logice fuzzy ale lui L. Zadeh. În fond, cercetarea fundamentală şi cea aplicativă nu sunt disjuncte. Spre exemplu, algebra logică a lui George Boole era criticată chiar de către matematicienii secolului al XIX-lea pe motivul că nu ar avea nicio utilitate practică, deşi ea avea în vedere corectitudinea raţionamentului (important era atunci, în special, calculul diferenţial şi integral, cu aplicaţii
practice remarcabile în mecanică, electrotehnică etc.). Au trebuit să treacă aproape o sută de ani de la naşterea algebrei logice booleene până când un tânăr masterand de la MIT, numit Claude Elwood Shannon, să demonstreze în disertaţia sa utilitatea algebrei Boole în construcția calculatoarelor."
Lucian N. Vinţan - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Spre o mai adecvată ierarhizare a valorilor în sistemul academic românesc (Towards a more adequate “axiology” in the Romanian academic system), REVISTA DE POLITICA ŞTIINŢEI ŞI SCIENTOMETRIE – SERIE NOUĂ Vol. 4, No. 1, Martie 2014, p. 55 - 59, online:
http://rpss.inoe.ro/, accesat mai 2014
"Universităţile din România nu pot să adopte rapid, în mod complet, standardele occidentale"
- "O universitate produce resursă umană şi cunoaştere academică. Resursa umană constă în competenţe, abilități, cunoştinţe acumulate şi standarde comportamentale ale unor oameni folosindu-se de care aceștia pot să se angajeze undeva și să primească un salariu pentru felul cum folosesc resursa umană a lor în procesul de producţie din locul unde s-au angajat. Sau pot să foloseasccă resursa lor umană pentru autoconsum, să aibă o viaţă de un anumit fel, intelectual. Cunoaşterea se transmite pe un suport fizic, produse culturale de diferite feluri pe care niște oameni vor să le cumpere și să le citească pentru a avea un folos cognitiv."
Virgil Iordache-Universitatea din Bucureşti, Ce înseamnă a plagia,
http://www.contributors.ro/, accesat mai 2014.
